ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4378/2003

Asupra

recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin ordonanța nr. 4 din 25 iulie 2002 a

Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Cluj, constituită

conform Legii nr. 115/1996, s-a dispus clasarea cauzei privind pe cercetații

M.F.I.V. și M. D. în urma sesizării formulate de Ministerul de Interne.

S-a reținut din probele administrate că în

perioada supusă verificării, 28 octombrie 1996, data publicării în M.Of. a

Legii nr.115/1996 și 22 octombrie 2001, data sesizării comisiei, cercetatul,

colonel la Inspectoratul de Poliție Maramureș și soția acestuia, profesor

inginer la un grup școlar tehnic, au realizat venituri salariale de 28.612 USD

cercetatul și 113.908.584 lei soția acestuia, la care se adaugă suma de 35.000

USD obținută din vânzarea imobilului din București, de Abrudan Victoria, mama

cercetatei, predată fiicei și ginerelui în două tranșe (25.000 USD în

22.03.1998 și 10.000 USD în 16 mai 2000).

Comisia a apreciat că întreținerea familiei

compusă din cei doi soți și doi copii, ulterior, din 1998 și mama cercetatei, a

fost asigurată din venitul salarial al cercetatei M.D. (113.908.584 lei), la

care se adaugă ajutorul în produse primit de la părinții cercetatului.

În perioada verificată, cercetații au

achiziționat bunuri: combină frigorifică, mobilier, televizor și mașină de

spălat, în valoare de 20.588.578 lei și au efectuat investiții totalizând

64.683 USD, din care 5412 USD pentru procurarea autoturismului Opel Vectra și

59.271 USD pentru imobilul situat în Baia Mare, cu luarea în considerare a

expertizei a doua de evaluare, care a reținut edificarea construcției în regie

proprie.

Prin compararea veniturilor cu valoarea

investițiilor, comisia a constatat o diferență de 1071 USD și 20.588.578 lei,

care se justifică prin economiile realizate înainte de anul 1996 și sumele în

valută primite de la mama cercetatului, dar chiar fără această motivare,

diferența nu reprezintă o vădită disproporție în sensul Legii nr. 115/1996,

dispunându-se clasarea cauzei în temeiul art. 14 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 115/1996.

Împotriva ordonanței de clasare au declarat

recurs Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Ministerul

Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj

și Ministerul de Interne.

În recursul său, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Cluj susține că probatoriul administrat este incomplet și contradictoriu,

cele două expertize de evaluare a imobilului au stabilit valori diferite, prima

reținând edificarea construcției printr-o societate comercială, cea de-a doua

în regie proprie, iar comisia a respins nejustificat cererea pentru efectuarea

unei noi expertize care să stabilească valoarea reală în raport de lucrările

dovedite a fi executate prin regie proprie, iar altele prin societățile

comerciale specializate.

Recurentul critică ordonanța de clasare pentru

că, deși au existat dovezi din care rezultă că cercetații dețin și alte bunuri

mobile de valoare, ele nu au fost în întregime identificate și luate în calcul

și față de declarațiile contradictorii și nereale ale cercetatului privind

prețul vânzării imobilului din București, se impunea sesizarea parchetului în

vederea efectuării cercetării penale pentru infracțiunea de fals și uz de fals.

Recurentul solicită sesizarea organelor penale

competente, iar dacă se apreciază că această cerere este neîntemeiată, cere

casarea ordonanței și trimiterea cauzei la comisie pentru completarea

probațiunii.

Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj a formulat în recursul său

aceleași critici ca ale parchetului, privind trimiterea cauzei pentru

efectuarea cercetărilor penale, ordonarea unei noi expertize pentru evaluarea

imobilului cu luarea în considerare a lucrărilor dovedite ca fiind efectuate în

regie proprie cât și a celor executate prin societăți comerciale, audierea

persoanelor care au prestat munci calificate și necalificate la imobil,

identificarea tuturor bunurilor mobile de valoare pe care le dețin cercetații.

În recursul declarat de Ministerul de Interne se

susține că ordonanța atacată este netemeinică. În considerentele ei s-a reținut

fără nici o probă că întreținerea familiei a fost asigurată din veniturile

salariale ale soției cercetatului, fără a se efectua calculele privind coșul

zilnic necesar unei familii, apoi expertizele dispuse de comisie nu au stabilit

valoarea reală a construcției, deoarece unele lucrări s-au executat în regie

proprie, altele prin societăți comerciale, nu s-au audiat persoanele care au

prestat muncile respective, iar declarațiile de avere date de cercetat conțin

date nereale, contradictorii.

Se solicită admiterea recursului, casarea

ordonanței și trimiterea cauzei pentru reluarea cercetărilor.

Recursurile declarate împotriva ordonanței de

clasare sunt fondate și urmează a se admite.

Cu privire la construcția din Baia Mare,

expertizele efectuate nu au determinat valoarea reală a imobilului, prima

pornind de la premiza că lucrările s-au executat de societăți comerciale

specializate, cea de-a doua că întreaga construcție s-a edificat în regie

proprie.

Pentru stabilirea situației reale a ridicării

construcției și a valorii acesteia, comisia de cercetare va completa

probațiunea în scopul determinării lucrărilor executate în regie proprie și a

celor realizate prin societăți comerciale specializate și printr-o nouă

expertiză, în raport de cele două categorii de lucrări, se va evalua imobilul.

De asemenea, se va suplimenta probatoriul pentru

identificarea bunurilor mobile de valoare, achiziționate de cercetați în

perioada de referință, altele decât cele reținute de comisie, iar în ce

privește cheltuielile de întreținere ale familiei se va lua în calcul valoarea

coșului minim de consum lunar stabilit oficial, comisia stabilind fără nici o

dovadă că veniturile soției cercetatului și ajutorul în natură primit de la

părinții cercetatului au acoperit în întregime cheltuielile de întreținere ale

familiei.

Cu referire la veniturile salariale ale

cercetatului, în calcul se va include pentru anul 1996 numai cele realizate în

lunile noiembrie și decembrie, nu în întregul an, întrucât perioada vizată

privind cercetarea averii este, potrivit considerentelor ordonanței, 28

octombrie 1996 - 22 octombrie 2001.

În rejudecarea cauzei, comisia va administra și

alte probe pe care le va considera necesare pentru stabilirea unei stări de

fapt complete și reale.

Se conchide că recursurile declarate sunt

întemeiate, se vor admite, se va dispune casarea ordonanței cu trimiterea

cauzei aceleiași comisii pentru reluarea cercetărilor, ținând seama de

considerentele prezentei decizii, iar privitor la efectuarea cercetărilor

penale pentru infracțiunile evocate, oricare dintre recurenți are posibilitatea

sesizării parchetului competent, care nu este de atributul exclusiv al

instanței de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, de Ministerul Finanțelor Publice și

de Ministerul Administrației și Internelor împotriva ordonanței nr. 4 din 25

iulie 2002, pronunțată de Comisia de Cercetare a Averilor, constituită conform

Legii nr. 115/1996 de pe lângă Curtea de Apel Cluj, privind pe cercetații

M.F.I.V. și M.D.

Casează ordonanța menționată și dispune

trimiterea cauzei aceleiași comisii pentru reluarea cercetărilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  29 octombrie 2003.