ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4378/2003

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin ordonanța nr. 4 din 25 iulie 2002 a Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Cluj, constituită conform Legii nr. 115/1996, s-a dispus clasarea cauzei privind pe cercetații M.F.I.V. și M. D. în urma sesizării formulate de Ministerul de Interne. S-a reținut din probele administrate că în perioada supusă verificării, 28 octombrie 1996, data publicării în M.Of.

a Legii nr.115/1996 și 22 octombrie 2001, data sesizării comisiei, cercetatul, colonel la Inspectoratul de Poliție Maramureș și soția acestuia, profesor inginer la un grup școlar tehnic, au realizat venituri salariale de 28.612 USD cercetatul și 113.908.584 lei soția acestuia, la care se adaugă suma de 35.000 USD obținută din vânzarea imobilului din București, de Abrudan Victoria, mama cercetatei, predată fiicei și ginerelui în două tranșe (25.000 USD în 22.03.1998 și 10.000 USD în 16 mai 2000). Comisia a apreciat că întreținerea familiei compusă din cei doi soți și doi copii, ulterior, din 1998 și mama cercetatei, a fost asigurată din venitul salarial al cercetatei M.D. (113.908.584 lei), la care se adaugă ajutorul în produse primit de la părinții cercetatului.

În perioada verificată, cercetații au achiziționat bunuri: combină frigorifică, mobilier, televizor și mașină de spălat, în valoare de 20.588.578 lei și au efectuat investiții totalizând 64.683 USD, din care 5412 USD pentru procurarea autoturismului Opel Vectra și 59.271 USD pentru imobilul situat în Baia Mare, cu luarea în considerare a expertizei a doua de evaluare, care a reținut edificarea construcției în regie proprie. Prin compararea veniturilor cu valoarea investițiilor, comisia a constatat o diferență de 1071 USD și 20.588.578 lei, care se justifică prin economiile realizate înainte de anul 1996 și sumele în valută primite de la mama cercetatului, dar chiar fără această motivare, diferența nu reprezintă o vădită disproporție în sensul Legii nr. 115/1996, dispunându-se clasarea cauzei în temeiul art. 14 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/1996.

Împotriva ordonanței de clasare au declarat recurs Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj și Ministerul de Interne. În recursul său, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj susține că probatoriul administrat este incomplet și contradictoriu, cele două expertize de evaluare a imobilului au stabilit valori diferite, prima reținând edificarea construcției printr-o societate comercială, cea de-a doua în regie proprie, iar comisia a respins nejustificat cererea pentru efectuarea unei noi expertize care să stabilească valoarea reală în raport de lucrările dovedite a fi executate prin regie proprie, iar altele prin societățile comerciale specializate.

Recurentul critică ordonanța de clasare pentru că, deși au existat dovezi din care rezultă că cercetații dețin și alte bunuri mobile de valoare, ele nu au fost în întregime identificate și luate în calcul și față de declarațiile contradictorii și nereale ale cercetatului privind prețul vânzării imobilului din București, se impunea sesizarea parchetului în vederea efectuării cercetării penale pentru infracțiunea de fals și uz de fals. Recurentul solicită sesizarea organelor penale competente, iar dacă se apreciază că această cerere este neîntemeiată, cere casarea ordonanței și trimiterea cauzei la comisie pentru completarea probațiunii.

Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj a formulat în recursul său aceleași critici ca ale parchetului, privind trimiterea cauzei pentru efectuarea cercetărilor penale, ordonarea unei noi expertize pentru evaluarea imobilului cu luarea în considerare a lucrărilor dovedite ca fiind efectuate în regie proprie cât și a celor executate prin societăți comerciale, audierea persoanelor care au prestat munci calificate și necalificate la imobil, identificarea tuturor bunurilor mobile de valoare pe care le dețin cercetații. În recursul declarat de Ministerul de Interne se susține că ordonanța atacată este netemeinică.

În considerentele ei s-a reținut fără nici o probă că întreținerea familiei a fost asigurată din veniturile salariale ale soției cercetatului, fără a se efectua calculele privind coșul zilnic necesar unei familii, apoi expertizele dispuse de comisie nu au stabilit valoarea reală a construcției, deoarece unele lucrări s-au executat în regie proprie, altele prin societăți comerciale, nu s-au audiat persoanele care au prestat muncile respective, iar declarațiile de avere date de cercetat conțin date nereale, contradictorii. Se solicită admiterea recursului, casarea ordonanței și trimiterea cauzei pentru reluarea cercetărilor. Recursurile declarate împotriva ordonanței de clasare sunt fondate și urmează a se admite.

Cu privire la construcția din Baia Mare, expertizele efectuate nu au determinat valoarea reală a imobilului, prima pornind de la premiza că lucrările s-au executat de societăți comerciale specializate, cea de-a doua că întreaga construcție s-a edificat în regie proprie. Pentru stabilirea situației reale a ridicării construcției și a valorii acesteia, comisia de cercetare va completa probațiunea în scopul determinării lucrărilor executate în regie proprie și a celor realizate prin societăți comerciale specializate și printr-o nouă expertiză, în raport de cele două categorii de lucrări, se va evalua imobilul.

De asemenea, se va suplimenta probatoriul pentru identificarea bunurilor mobile de valoare, achiziționate de cercetați în perioada de referință, altele decât cele reținute de comisie, iar în ce privește cheltuielile de întreținere ale familiei se va lua în calcul valoarea coșului minim de consum lunar stabilit oficial, comisia stabilind fără nici o dovadă că veniturile soției cercetatului și ajutorul în natură primit de la părinții cercetatului au acoperit în întregime cheltuielile de întreținere ale familiei. Cu referire la veniturile salariale ale cercetatului, în calcul se va include pentru anul 1996 numai cele realizate în lunile noiembrie și decembrie, nu în întregul an, întrucât perioada vizată privind cercetarea averii este, potrivit considerentelor ordonanței, 28 octombrie 1996 - 22 octombrie 2001. În rejudecarea cauzei, comisia va administra și alte probe pe care le va considera necesare pentru stabilirea unei stări de fapt complete și reale.

Se conchide că recursurile declarate sunt întemeiate, se vor admite, se va dispune casarea ordonanței cu trimiterea cauzei aceleiași comisii pentru reluarea cercetărilor, ținând seama de considerentele prezentei decizii, iar privitor la efectuarea cercetărilor penale pentru infracțiunile evocate, oricare dintre recurenți are posibilitatea sesizării parchetului competent, care nu este de atributul exclusiv al instanței de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, de Ministerul Finanțelor Publice și de Ministerul Administrației și Internelor împotriva ordonanței nr. 4 din 25 iulie 2002, pronunțată de Comisia de Cercetare a Averilor, constituită conform Legii nr. 115/1996 de pe lângă Curtea de Apel Cluj, privind pe cercetații M.F.I.V. și M.D. Casează ordonanța menționată și dispune trimiterea cauzei aceleiași comisii pentru reluarea cercetărilor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2003.