ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2311/2003

S-a luat în examinare recursurile declarate de Ministerul de Interne și Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P. Olt și de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Ordonanței nr.7 din 17 aprilie 2002 a Curții de Apel Craiova. La apelul nominal s-au prezentat: recurentul Ministerul de Interne prin consilier juridic V.S., recurentul Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P. Olt prin consilier juridic E.B.– reprezentantul Ministerului Public, intimatul-cercetat I.V. I. prin avocat B.M. Procedura completă. Consilier juridic V.S. a solicitat admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare aceleeași instanțe. Pune concluzii de admitere a celorlalte recursuri.

Consilier juridic E.B.a cerut admiterea recursului astfel cum a fost formulat – precum și admiterea celorlalte recursuri. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a recursurilor declarate în cauză de celelalte două recurente. Avocat B.M a cerut respingerea recursurilor. C U R T E A Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sesizarea înregistrată la data de 10 decembrie 2001, Ministerul de Interne a solicitat declanșarea procedurii de control al averii persoanei cercetate I.V.I.plutonier major în cadrul Poliției Rutiere a orașului Balș.

S-a arătat că persoana cercetată a dobândit în patrimoniul său o vilă tip P+1 situată în Municipiul Slatina, str.Mărășești fără număr amplasată pe un teren în suprafață de 1710 m.p., un apartament situat în Slatina, str. Dinu Lipatti nr.24 – apartament nr.10 și un autoturism Dacia 1304, bunuri estimate la suma de 1,5 miliarde lei, în timp ce veniturile persoanei cercetate în perioada 1992 – 2001 se ridică la suma de 161.704.000 lei și nu justifică proveniența legală a bunurilor. Curtea de Apel Craiova, Comisia de cercetare a averilor, prin Ordonanța nr.7 din 17 aprilie 2002 a clasat cauza privind pe cercetatul I.V.I. S-a reținut că cercetatul nu este căsătorit și împreună cu părinții săi formează o singură gospodărie locuind în Slatina str. Mărășești într-un imobil tip vilă P+1 casa a fost ridicată pe un teren în suprafață de 1710 mp.

cumpărat de către cercetat prin contract autentic la data de 29 decembrie 1998 de la cumpărătorul I.M.cu suma de 17.100.000 lei. Lucrările au fost autorizate și apoi au demarat în cursul anului 1999, iar în prezent sunt finalizate, locuința fiind folosită efectiv de cercetat și de părinții săi. Stabilirea valorii tehnice a construcției s-a făcut prin expertiză dispusă în dosar, aceasta fiind de 326.717.326 lei, expertul reținând că majoritatea lucrărilor de manoperă au fost executate de către membrii familiei pe baza principiului de ajutor reciproc. În afara imobilului arătat, persoana cercetată mai deține în patrimoniu un apartament situat în Slatina str.Dinu Lipatti Bl.24, ap.10, cumpărat la data de 16.07.1996 de la vânzătorii B.S.și G. cu suma de 3.000.000 lei conform contractului autentificat, un autoturism Dacia 1304 cumpărat la data de 11.12.1995 cu suma de 9.389.255 lei.

S-a mai menționat că valoarea totală a cheltuielilor este de 359.203.581 lei, iar veniturile deținute de cercetat și părinții săi sunt în valoare de 448.124.220 lei. Raportând aceste venituri la cheltuieli rezultă că persoana cercetată a făcut dovada legalității dobândirii averii, veniturile obținute fiind mai mari decât cheltuielile efectuate. În trermen legal împotriva Ordonanței nr.7 din 17 aprilie 2002 a Curții de Apel Craiova – Secția civilă, au declarat recurs Ministerul de Interne, Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.

Olt și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova susținând în esență, 1. expertiza administrată în cauză nu face referire la cheltuielile pentru ridicarea imobilului P+1 care nu puteau fi realizate în regie proprie, ci de firme specializate; 2. nu au fost evidențiate nici un fel de cheltuieli (întreținere energie electrică, impozit etc.) aferente deținerii imobilului din Slatina str.Dinu Lipatti nr.24, ap.10, județul Olt; 3. trebuia să se rețină ca venituri legal realizate numai suma de 161.704.350 lei reprezentând retribuții salariale pentru funcția de plutonier major în cadrul M.I.

ocupată de cercetat; 4. nu se impune a fi inclusă suma de 130.000.000 lei reprezentând contravaloarea a 6.500 USD în categoria veniturilor motivat de faptul că reprezintă împrumuturi ce trebuie restituite eventual cu perceperea unor dobânzi; 5. imobilul a fost subevaluat; 6. nu s-a depus la dosar vreo dovadă scrisă cu privire la împrumutul de 3.500 USD de la martorul S.E. Curtea urmează să admită recursul ca fondat pentru următoarele considerente. Art.41 alin.7 din Constituția României consacră principiul prezumției caracterului licit al dobândirii averii, până la dovada contrarie.

Art.7 din Legea nr.115/1996, condiționează pornirea cercetării de „existența dovezilor certe că unele bunuri ori valori nu puteau fi dobândite din veniturile legale realizate de persoana în cauză sau pe alte căi licite”, iar prin dispozițiile art.11 din aceeași lege se institue obligația pentru denunțător de a indica, în cererea de cercetare dovezile pe care se întemeiează și sursele de unde acestea pot fi solicitate. În legătură cu prevederile acestei din urmă dispoziții (art.11), Comisia de cercetare nu a efectuat demersuri suficiente. De asemenea Comisia de cercetare nu a efectuat o analiză diferențiată a modului de dobândire a bunurilor de către cercetat, având în vedere dispozițiile art.7 și 38 din Legea nr.115/1996.

Astfel, conform art.7 Comisia de cercetare trebuia să verifice dacă între averea declarată conform art.2 și 3 la data investirii sau numirii în funcție sunt diferențe vădite și există dovezi certe că unele bunuri ori valori nu puteau fi dobândite prin venituri legale. În mod concret, verificarea trebuia efectuată de la data intrării în vigoare a legii – 28 octombrie 1996 – ea constituind o etapă distinctă a cercetării care, în funcție de datele de dobândire a bunurilor importante putea fi împărțită în subperioade.

O altă perioadă distinctă este cea prevăzută de art.38 din aceeași lege, aplicabilă în speță, deoarece cercetatul a avut funcții similare cu cea din prezent după 1 ianuarie 1990 și, ca atare, această etapă va fi 1 ianuarie 1990 – 28 octombrie 1996. Potrivit art.314 C.proc.civ., Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite. În speță, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, nu au fost determinate cele două etape, nu au fost marcate momentele dobândirii bunurilor, teren, construcții, autoturism; nu au fost evidențiate nici un fel de cheltuieli (întreținere, energie electrică, impozite) aferente deținerii imobilului din Slatina str.Dinu Lipatii nr.24 ap.10; sumele restituite din împrumuturi.

Cu ocazia analizării motivelor de recurs și cele în legătură cu perioadele în care trebuie să fie efectuată cercetarea (în baza art.7 și 38) și cu împrejurările de fapt ce nu au fost deplin stabilite, urmează a admite recursurile declarate de Ministerul de Interne, Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P. Olt, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Ordonanței de clasare pronunțată de Curtea de Apel Craiova – Comisia de cercetare a valorilor – constituită conform Legii nr.115/1996, pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași comisii. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de Ministerul de Interne, Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P. Olt și de Procurorul greneral al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Ordonanței nr.7 din 17 aprilie 2002 a Curții de Apel Craiova, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2003.