ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2497/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 35 din 6 decembrie

2001, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a României a respins

întâmpinarea formulată de SC V.C. SA Iași împotriva deciziei nr. 223 din 29

octombrie 2001, emisă de președintele secției de control ulterior I.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că măsurile care au fost dispuse prin decizia nr. 223

din 29 septembrie 2001 a președintelui secției de control ulterior I în ce

privește clarificarea juridică a terenurilor aferente construcțiilor și incintelor

SC V.C. SA Iași și în legătură cu întocmirea formelor legale pentru majorarea

capitalului social, cu contravaloarea acestora pentru a fi înaintate organelor

în drept în vederea aprobării și luării în evidență, inclusiv la Oficiul

Registrului comerțului, precum și pentru înregistrarea în evidență contabilă și

tehnico-operativă, a majorării capitalului social și în patrimoniul societății,

iar în final transmiterea în totalitate a pachetului de acțiuni rezultat din

modificarea capitalului social, nu au fost aduse la îndeplinire până la

termenul stabilit, nefiind întocmită documentația necesară și nu s-a reflectat

în evidența contabilă patrimoniul societății și situația terenurilor.

Referitor la vânzarea activului

Ferma zootehnică Isaiia, cu valoare rămasă neamortizată, despre care societatea

a afirmat că a fost nevoită să reducă capitalul social cu diferența

neamortizată, întrucât nu i-a clarificat situația juridică, prin obținerea

titlului de proprietate, s-a considerat că nu s-a știrbit cu nimic capitalul social,

ci dimpotrivă acesta s-a majorat cu cuantumul prețului obținut, urmând ca numai

patrimoniul înstrăinat să fie scos din inventar.

În privința activului Trustul T.B.

care trebuia dezmembrat și valorificat ca atare ori casat, s-a apreciat că

însăși societatea recunoaște că nu a întocmit documentația necesară pentru

majorarea sau reducerea capitalului social.

Împotriva sentinței a declarat

recurs jurisdicțional SC V.C. SA Iași, considerând-o nelegală și netemeinică.

Prin decizia nr. 290 din 7 iunie

2002, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a respins recursul

jurisdicțional declarat de SC V.C. SA Iași, reținând, în esență, că abaterile

financiare și măsurile dispuse prin decizie au fost justificate, acestea fiind

recunoscute chiar de către societate care, ulterior, a întreprins o serie de

demersuri pentru intrarea în legalitate, care au rămas nefinalizate. Totodată,

s-a reținut și că încercarea de a critica unele aspecte mai puțin clare din

sentință nu poate conduce la rezolvarea problemei de fond și anume, înlăturarea

unor abateri constatate în cadrul controlului efectuat la societatea comercială

și nici la anularea deciziei emise în acest scop, precum și a sentinței primei

instanțe.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în termen legal, SC V.C. SA Iași, criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate, invocând și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Printr-un prim motiv de recurs se

susține că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motivarea

soluției fiind superficială, fără a lămuri situația de fapt.

De asemenea, se arată că în mod

greșit s-a reținut că societatea a recunoscut abaterile financiare și măsurile

dispuse, în raport cu faptul că măsurile dispuse prin procesul-verbal de

control și cele din decizia președintelui secției de control ulterior sunt

diferite, societatea exprimându-și acordul doar cu primele.

Totodată, recurenta susține că

motivarea sentinței nr. 35/2001 este confuză atât cu privire la situația celor

două active închise operațional, cât și referitor la situația juridică a

terenurilor aferente construcțiilor și incintelor unității, arătând și că este

lipsită de posibilități legale pentru aducerea la îndeplinire a celor dispuse

de președintele secției de control ulterior .

Al doilea motiv de recurs se referă

la faptul că instanța de fond, în opinia recurentei, nu s-a pronunțat asupra

unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii,

respectiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei la 12 aprilie 2002 prin care

s-a făcut dovada ieșirii din patrimoniul societății a activului închis

operațional Ferma zootehnică Isaiia.

Mai mult, arată recurenta, deși

chiar instanța de recurs jurisdicțional a solicitat aceste înscrisuri, aceasta

a omis a se pronunța asupra lor.

Examinând decizia atacată în raport

cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză și cu dispozițiile

legale incidente pricinii se constată că recursul este fondat pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform dispozițiilor art. 261 C.

proc. civ., aplicabile și în cazul hotărârilor instanțelor Curții de Conturi,

hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde, printre altele, motivele de

fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care

s-au înlăturat cererile părților.

În cauză, se constată că, deși în

ședința din 22 martie 2002 secția jurisdicțională a Curții de Conturi a amânat

judecarea cauzei în vederea completării materialului probator, iar la data de

12 aprilie 2002 societatea s-a conformat dispoziției instanței, totuși, a omis

să le analizeze în vederea corectei stabiliri a situației de fapt.

Aceasta cu atât mai mult cu cât

chiar instanța de recurs jurisdicțional a reținut că prima instanță, a cărei

sentință a menținut-o, nu a făcut o demarcație clară între cele două măsuri dispuse

prin decizie referitor la cele două active și la clarificarea situației

juridice a terenurilor aferente construcțiilor și incintelor unității, iar

sentința are unele aspecte mai puțin clare.

Prin urmare, constatându-se că

decizia atacată este nelegală și netemeinică, urmează a se admite recursul, a

se casa decizia atacată și a se trimite cauza aceleiași instanțe pentru

formularea motivelor privind situația de fapt și de drept în baza examinării

întregului material probatoriu administrat de părți, precum și cu respectarea

dispozițiilor art. 129 și art. 261 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC V.C.

SA Iași împotriva deciziei nr. 290 din 7 iunie 2002 a Curții de Conturi, secția

jurisdicțională.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 iunie 2003.