ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4942/2003

Asupra

recursului în anulare constată cele ce urmează:

data de 24 septembrie 2003 2002 s-a înregistrat recursul în anulare declarat de

Procurorul general contra deciziei civile nr. 476 din 4 iulie 2002, completată

prin decizia civilă nr. 942 din 13 mai 2002 a Curții de Apel Alba Iulia , prin

care s-a admis acțiunea reclamantului D.M.C și cererea M.Ap.N. de chemare în

garanție a Ministerului Finanțelor, pârâții fiind obligați la plata sumei

pretinse de 36.190.039 lei impozit reținut, legal asupra ajutoarelor și

plăților compensatorii cuvenite în baza art. 31 din Legea nr. 138/1999 și art.

7 din O.G. nr. 71/1998.

Se

susține că instanțele au încălcat dispozițiile art. 4, 6, 23 și 86 din O.G. nr.

73/1999, potrivit cărora asemenea venituri sunt asimilate celor din salariu,

adică drepturile de soldă lunară și celelalte cuvenite cadrelor militare, în

condițiile legii.

2.

Recursul în anulare este fondat.

Reclamantul

a fost trecut în rezervă cu drept de pensie, privind, totodată, un ajutor în

raport cu solda lunară brută conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999.

Prima

insntanță a respins acțiunea, prin sentința civilă nr. 644 din 25 octombrie

2001, iar Curtea de apel, prin decizia nr. 476 din 4 martie 2002 a acordat suma

pretinsă, cu motivarea că dispozițiile din Legea nr. 138/1999 sunt speciale și

derogatorii față de cele din O.G. nr. 73/1999 în care sunt stabilite limitativ

cazurile de scutire de impozit.

Această

interpretare este eronată, întrucât în materie de impozite și taxe, vizând

raportul juridic de drept fiscal, legea specială este O.G. nr. 73/1999 privind impozitul

pe venit, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2000, iar, nu Legea nr.

138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar,

publicată în Monitorul Oficial nr. 347 din 22 iulie 1999.

Pe de

altă parte, legea specială a intrat în vigoare ulterior celei generale, iar

reclamantul solicită drepturile bănești începând cu luna mai 2000.

Într-adevăr

temeiul legal al acordării compensațiilor îl consituie art. 31 alin. (1) din

Legea nr. 138/1999 care prevede că la trecerea în rezervă se beneficiază de un

ajutor neimpozabil...., care, însă,  nu a mai fost inclus în scutirile de

impozit prevăzute în norma specială ulterioară, intrată în vigoare la 1

ianuarie 2000, adică prin art. 5 din O.G. nr. 73/1999.

Așadar,

făcând aplicarea principiului că în materie de impozite legea specială este

O.G. nr. 73/1999, care prevalează  normei generale și constatând că textul art.

31 din Legea nr. 158/1999 a fost implicit abrogat, Curtea va  casa decizia și

va respinge recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia civilă nr. 942 din 13 mai 2002 a

Curții de Apel Alba Iulia și decizia civilă nr. 476 din 4 martie 2002 a

aceleiași insntanțe și respinge recursul declarat de reclamantul D.M.Cîmpotriva

sentinței civile nr. 644 din 25 octombrie 2001 a Tribunalului Sibiu.

Respinge cererea de restabilire a situației

anterioare formulată de Ministerul Apărării Naționale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi  25 noiembrie  2003.