ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1263/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 7 aprilie 2003 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 rep. și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la acel moment, recurs în anulare împotriva deciziei nr. 711 din 8 aprilie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă. S-a susținut că această hotărâre judecătorească a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. În motivarea recursului în anulare s-a arătat că prin acțiunea adresată Tribunalului Hunedoara, reclamanții G.E., T.P., B.I.

și D.V. au solicitat în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale, U.M. 2498 Deva să se dispună obligarea acestuia la plata sumelor de 81.125.900 lei, 66.505.683 lei, 77.183.019 lei și respectiv 84.741.317 lei, actualizat potrivit indicelui de inflație la data achitării efective, reprezentând impozit nelegal aplicat și reținut asupra ajutoarelor și plăților compensatorii cuvenite în baza dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 138/1999 și art. 7 din O.G. nr. 7/1998. Reclamanții au susținut că la data trecerii în rezervă cu drept de pensie trebuiau să beneficieze de un ajutor neimpozabil în raport cu solda lunară brută [art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999] însă pârâtul nu și-a îndeplinit această obligație.

Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice. Prin sentința civilă nr. 500 din 8 noiembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Hunedoara au fost respinse ca neîntemeiate atât acțiunea cât și cererea de chemare în garanție, reținându-se în esență că reclamanții erau îndreptățiți să primească plățile compensatorii și ajutoarele cuvenite doar în sumă netă, după deducerea impozitului, așa cum de altfel au fost achitate la data trecerii în rezervă. Împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat recurs. Prin decizia civilă nr. 711 din 8 aprilie 2002 a Curții de Apel Alba-Iulia a fost admis recursul reclamanților și s-a modificat sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii și a cererii de chemare în garanție, cu consecința obligării la plata sumelor de 103.622.775 lei, 85.884.293 lei, 63.422.256 lei și respectiv 43.788.901 lei către aceștia.

În motivarea deciziei s-a reținut că Legea nr. 138/1999 conține dispoziții generale, ce derogă de la prevederile O.G. nr. 73/1999, conform căreia se prevăd în mod limitativ veniturile neimpozabile, printre care se numără și ajutoarele acordate potrivit legilor speciale. Recursul în anulare susține în esență că decizia pronunțată în recurs este nelegală, ea făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 4, art. 6, art. 23 și art. 86 din O.G. nr. 73/1999, ceea ce a determinat o soluționare eronată a cauzei pe fond. În consecință, s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea deciziei pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia în sensul respingerii recursurilor declarate de reclamanți și menținerii soluției pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

S-a atașat dosarul cauzei. Din examinarea întregului material probator administrat, Curtea reține că recursul în anulare este întemeiat. Potrivit prevederilor art. 4 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 sunt supuse impozitării veniturile din salariu, care sunt asimilate, conform art. 23 lit. b) din același act normativ, și drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, sporurile și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii. Scutirea de impozit pe venit este prevăzută de art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 pentru sumele reprezentând plăți compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete acordate cadrelor militare trecute în rezervă, ca urmare a nevoilor de reducere și restructurare, precum și ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă acordate acestora la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau pentru cele care nu îndeplinesc condițiile de pensie.

Așa fiind, întrucât ajutoarele prevăzute de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport de solda lunară brută și nu netă, conform prevederilor art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999, acestea nu sunt scutite de impozit pe venit. Pe de altă parte, este esențială împrejurarea că ajutoarele prevăzute de Legea nr. 138/1999 nu sunt identice cu cele reglementate de art. 5 lit. a) din O.G. nr. 73/1999. Astfel, ajutoarele dispuse în favoarea militarilor sunt venituri asimilate salariului iar nu indemnizației cu destinație specială, forme de sprijin acordate celor aflați în nevoie, de natura celor enumerate în normele metodologice privind punerea în aplicare a O.G. nr. 73/1999, aprobate prin H.G.

nr. 1066/1999. Totodată, în momentul trecerii în rezervă a reclamanților, 15 februarie 2000, prevederile art. 7 din O.G. nr. 7/1998 precum și cele ale art. 31 din Legea nr. 138/1999 erau abrogate prin art. 86 din O.G. nr. 73/1999 astfel încât pârâtul în mod corect a aplicat baremul de impozitare stabilit conform dispozițiilor art. 8 din O.G. nr. 73/1999 plăților compensatorii calculate în baza soldelor lunare brute acordate reclamanților. Așa fiind, hotărârea pronunțată în fond de către tribunal este corectă iar decizia prin care s-a admis recursul încalcă prevederile legale menționate. În consecință, potrivit dispozițiilor art. 330 3 alin. (1) comb. cu art. 312 alin. (3) și art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Curtea va admite recursul în anulare, va modifica decizia atacată și va respinge recursul reclamanților împotriva sentinței tribunalului, care va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 711 din 8 aprilie 2002 a Curții de Apel Alba-Iulia. Modifică decizia atacată și respinge recursul declarat de reclamanții B.I., D.V., G.E. și T.P. împotriva sentinței civile nr. 500 din 8 noiembrie 2001 a Tribunalului Hunedoara pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2004.