ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1263/2004

Asupra recursului

în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 7 aprilie 2003 Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat în conformitate

cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 rep. și ale art. 330 pct. 2

C. proc. civ., în vigoare la acel moment, recurs în anulare împotriva deciziei

nr. 711 din 8 aprilie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția

civilă.

S-a susținut că această hotărâre judecătorească

a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o

soluționare greșită a cauzei pe fond.

În motivarea recursului în anulare s-a arătat că

prin acțiunea adresată Tribunalului Hunedoara, reclamanții G.E., T.P., B.I. și D.V.

au solicitat în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale, U.M. 2498 Deva

să se dispună obligarea acestuia la plata sumelor de 81.125.900 lei, 66.505.683

lei, 77.183.019 lei și respectiv 84.741.317 lei, actualizat potrivit indicelui

de inflație la data achitării efective, reprezentând impozit nelegal aplicat și

reținut asupra ajutoarelor și plăților compensatorii cuvenite în baza

dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 138/1999 și art. 7 din O.G. nr. 7/1998.

Reclamanții au susținut că la data trecerii în

rezervă cu drept de pensie trebuiau să beneficieze de un ajutor neimpozabil în

raport cu solda lunară brută [art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999] însă

pârâtul nu și-a îndeplinit această obligație.

Ministerul Apărării Naționale a formulat

întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

Prin sentința civilă nr. 500 din 8 noiembrie 2001

pronunțată de Tribunalul Hunedoara au fost respinse ca neîntemeiate atât

acțiunea cât și cererea de chemare în garanție, reținându-se în esență că

reclamanții erau îndreptățiți să primească plățile compensatorii și ajutoarele

cuvenite doar în sumă netă, după deducerea impozitului, așa cum de altfel au

fost achitate la data trecerii în rezervă.

Împotriva acestei sentințe reclamanții au

declarat recurs.

Prin decizia civilă nr. 711 din 8 aprilie 2002 a

Curții de Apel Alba-Iulia a fost admis recursul reclamanților și s-a modificat

sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii și a cererii de chemare în

garanție, cu consecința obligării la plata sumelor de 103.622.775 lei,

85.884.293 lei, 63.422.256 lei și respectiv 43.788.901 lei către aceștia.

În motivarea deciziei s-a reținut că Legea nr. 138/1999

conține dispoziții generale, ce derogă de la prevederile O.G. nr. 73/1999,

conform căreia se prevăd în mod limitativ veniturile neimpozabile, printre care

se numără și ajutoarele acordate potrivit legilor speciale.

Recursul în anulare susține în esență că decizia

pronunțată în recurs este nelegală, ea făcând o greșită aplicare a

dispozițiilor art. 4, art. 6, art. 23 și art. 86 din O.G. nr. 73/1999, ceea ce

a determinat o soluționare eronată a cauzei pe fond.

În consecință, s-a solicitat admiterea

recursului în anulare, casarea deciziei pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia

în sensul respingerii recursurilor declarate de reclamanți și menținerii

soluției pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

S-a atașat dosarul cauzei.

Din examinarea întregului material probator

administrat, Curtea reține că recursul în anulare este întemeiat.

Potrivit prevederilor art. 4 lit. b) din O.G.

nr. 73/1999 sunt supuse impozitării veniturile din salariu, care sunt

asimilate, conform art. 23 lit. b) din același act normativ, și drepturile de

soldă lunară, indemnizațiile, primele, sporurile și alte drepturi ale cadrelor

militare, acordate potrivit legii.

Scutirea de impozit pe venit este prevăzută de

art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 pentru sumele reprezentând plăți

compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete acordate cadrelor militare

trecute în rezervă, ca urmare a nevoilor de reducere și restructurare, precum

și ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă acordate acestora la

trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau pentru cele

care nu îndeplinesc condițiile de pensie.

Așa fiind, întrucât ajutoarele prevăzute de art.

31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport de solda lunară

brută și nu netă, conform prevederilor art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999,

acestea nu sunt scutite de impozit pe venit.

Pe de altă parte, este esențială împrejurarea că

ajutoarele prevăzute de Legea nr. 138/1999 nu sunt identice cu cele

reglementate de art. 5 lit. a) din O.G. nr. 73/1999.

Astfel, ajutoarele dispuse în favoarea

militarilor sunt venituri asimilate salariului iar nu indemnizației cu

destinație specială, forme de sprijin acordate celor aflați în nevoie, de

natura celor enumerate în normele metodologice privind punerea în aplicare a

O.G. nr. 73/1999, aprobate prin H.G. nr. 1066/1999.

Totodată, în momentul trecerii în rezervă a

reclamanților, 15 februarie 2000, prevederile art. 7 din O.G. nr. 7/1998 precum

și cele ale art. 31 din Legea nr. 138/1999 erau abrogate prin art. 86 din O.G.

nr. 73/1999 astfel încât pârâtul în mod corect a aplicat baremul de impozitare

stabilit conform dispozițiilor art. 8 din O.G. nr. 73/1999 plăților

compensatorii calculate în baza soldelor lunare brute acordate reclamanților.

Așa fiind, hotărârea pronunțată în fond de către

tribunal este corectă iar decizia prin care s-a admis recursul încalcă

prevederile legale menționate.

În consecință, potrivit dispozițiilor art. 330

3

alin. (1) comb. cu art. 312 alin. (3) și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Curtea va admite recursul în anulare, va modifica decizia atacată și va

respinge recursul reclamanților împotriva sentinței tribunalului, care va fi

menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 711 din 8 aprilie 2002 a Curții de Apel Alba-Iulia.

Modifică decizia atacată și respinge recursul

declarat de reclamanții B.I., D.V., G.E. și T.P. împotriva sentinței civile nr.

500 din 8 noiembrie 2001 a Tribunalului Hunedoara pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 februarie 2004.