ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5995/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5995/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
La data de 7 iulie 2001
reclamantul L.I. a solicitat obligarea Ministerului Apărării Naționale la plata
sumei de 70.203.452 lei reprezentând impozit reținut nejustificat la sumele
acordate cu titlu de ajutor (12 solde) la trecerea în rezervă, pe considerentul
că prin art. 86 pct. 15 din O.G. nr. 73/1999 se abrogă art. 7 din O.G. nr.
7/1998.
Judecătoria Cluj Napoca, prin
sentința civilă nr. 4125 din 30 aprilie 2002, s-a respins acțiunea și cererile
de chemare în garanție, iar, prin decizia civilă nr. 1128/A din 6 septembrie
2002, Tribunalul Cluj a obligat pârâtul la suma cerută, cu o dobândă de 28%
anual, fiind admisă și cererea de chemare în garanție.
Contra deciziei s-a declarat recurs
în anulare la 28 iulie 2003 susținându-se, în esență, că instanța a încălcat
art. 4, art. 6, art. 23 și art. 86 din O.G. nr. 73/1999 conform cărora asemenea
venituri sunt asimilate celor din salarii, adică drepturile de soldă lunară și
celelalte cuvenite cadrelor militare, în condițiile legii.
Recursul în anulare este fondat.
Interpretarea dată de instanța de
recurs este eronată, întrucât în materie de impozite și taxe, vizând raportul
juridic de drept fiscal, legea specială este O.G. nr. 73/1999 privind impozitul
pe venit, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2000, iar nu Legea nr.
138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar,
publicată în M. Of. nr. 347 din 22 iulie 1999, care este legea generală.
Pe de altă parte, legea specială a
intrat în vigoare ulterior celei generale, iar reclamantul solicită drepturile
bănești începând cu aprilie 2000.
Într-adevăr temeiul legal al
acordării compensațiilor îl constituie art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999
care prevede că la trecerea în rezervă „beneficiază de un ajutor neimpozabil…”,
care, însă, nu a mai fost inclus în scutirile de impozit prevăzute în norma
specială ulterioară, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2000, adică în art. 5 din
O.G. nr. 73/1999. Prin urmare, făcând aplicarea principiului că în materie de
impozite legea specială este O.G. nr. 73/1999, care prevalează normei generale
și constatând că textul art. 31 din Legea nr. 138/1999 nu se aplică, curtea va
casa decizia și va respinge recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat
de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție
împotriva deciziei civile nr. 1128/A din 6 septembrie 2002 a Tribunalului Cluj,
pe care o casează.
Respinge recursul declarat de reclamantul
L.I. împotriva sentinței civile nr. 4125 din 30 aprilie 2002 a Judecătoriei
Cluj Napoca.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2004.