ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5204/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5204/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului
în anulare
de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
La data de 24 septembrie 2001
reclamantul B.M. a acționat în judecată Direcția Generală a Penitenciarelor
solicitând Tribunalului Bihor obligarea acesteia la:
plata sumei de 8.632.380 lei
reprezentând suma reținută cu titlu de impozit la soldele acordate în baza art.
31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999;
plata a 40 de solde brute
neimpozabile în baza art. 31 alin. (2) din Legea nr. 138/1999;
plata unei dobânzi legale de 35%,
începând cu data de 1 septembrie 2000 și până la achitarea integrală.
Prin sentința civilă nr. 225/C/2002
din 8 mai 2002 Tribunalul Bihor a admis acțiunea precizată formulată de
reclamant și a obligat pârâta să plătească reclamantului 8.632.380 lei sumă
reținută cu titlu de impozit, plus 40 de solde brute neimpozabile și dobânzi
legale, reprezentând rata scontului practicat de BNR, aferentă acestor sume
începând cu data de 1 septembrie 2000 până la achitarea integrală. S-a admis
cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Ministerului
Finanțelor Publice care a fost obligat să plătească acesteia 8.632.380 lei.
Împotriva acestei sentințe, Direcția
Generală a Penitenciarelor și Ministerul Finanțelor Publice, au declarat recurs.
Prin decizia nr. 890/2002–R din 21
august 2002 a Curții de Apel Oradea au fost admise recursurile și ca urmare
sentința a fost schimbată în parte în sensul că, s-a respins cererea
reclamantului împotriva pârâtei privind obligarea la plata sumei de 8.632.380
lei, menținându-se obligarea acesteia la plata contravalorii a 40 de solde
brute plus a dobânzilor legale cu începere de la 1 septembrie 2000.
S-a respins ca rămasă fără obiect
cererea de chemare în garanție.
Contra acestor hotărâri a fost
declarat, conform art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anulare, cu
motivarea că
- instanța a aplicat dispozițiile
legale prevăzute în art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, care au fost
abrogate indirect prin art. 86 din O.G. nr. 73/1999, care este legea specială
în materie de impozit pe venit:
- această din urmă normă [art. 5 și art.
6 lit. f)] nu mai prevede expres scutirea de impozit a acestor categorii de
drepturi salariale asimilate;
- instanța a făcut confuzie între
venitul net din salarii și solda netă, primul rezultând din art. 24 alin. (2),
iar solda netă din art. 8 al O.G. nr. 73/1999.
Recursul în anulare este fondat.
Reclamantul și-a fondat cererea
având ca obiect plata soldei brute și, deci, scutită de impozit, cu titlu de
„ajutor neimpozabil”, pe dispozițiile art. 31 alin. (1), (2) din Legea nr.
138/1999 cu privire la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar,
care constituie legea generală, cadru în această materie, conținând această
excepție, scutirea de impozit.
Începând cu 1 ianuarie 2000 a intrat
în vigoare O.G. nr. 73/1999 cu privire la impozitul pe venit, care a prevăzut
un nou sistem de impozitare și a reglementat expres și limitativ cazurile de
scutire de impozit. Aceasta este legea specială în materie de impozite pe
venit, care, deci, se aplică, mai ales că abrogă „orice alte dispoziții
contrare” (art. 86), ceea ce anihilează, sub ambele aspecte, dispozițiile art.
31 alin. (1)–(2) din Legea nr. 138/1999.
Or, în noua normă, cuprinsă în legea
specială, aceste venituri (ajutătoare) nu sunt incluse la excepțiile privind
scutirea de impozite. Drept urmare, hotărârile atacate săvârșind o încălcare
esențială a legii, în sensul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., vor fi casate, iar acțiunea
reclamantului respinsă ca nefondată.Ca o consecință va fi respinsă și cererea
de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Ministerului Finanțelor
Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare
declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție.
Casează decizia nr. 890 R din 21
august 2002 a Curții de Apel Oradea, precum și sentința civilă nr. 225 din 8
mai 2002 a Tribunalului Bihor și respinge acțiunea reclamantului B.M., precum
și cererea de chemare în garanție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2004.