ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.10.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7637/2004

HOTĂRÂRE
19.10.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7637/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 8 ianuarie 2003, reclamantul P.N. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul de Interne (în prezent Ministerul Administrației și

Internelor), obligarea acestuia la plata sumei de 31.046.750 lei, impozit,

reținut conform O.G. nr. 73/1999, la plata unei pensii suplimentare, conform perioadei

și cotei procentuale anexate, cu dobânzile bancare de 35%, reprezentând rata

scontului practicat de Banca Națională a României, începând cu data de 23 mai

2000, până la achitare integrală, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a arătat că în baza Legii nr. 56/1992 și a Legii nr. 138/1999,

trebuia să beneficieze de câte un ajutor neimpozabil, în sumă de 52.165.000 lei

și respectiv, 45.362.616 lei, însă pârâtul a reținut nelegal, impozitul de

31.046.750 lei.

Ministerul de Interne a

formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, întrucât

sumele solicitate de reclamant, au fost virate la bugetul de stat, cu titlul de

impozit pe venit.

Prin sentința civilă nr. 543

din 10 iunie 2003, Tribunalul Bihor și-a declinat competența de soluționare a

cauzei, în favoarea Curții de Apel Oradea, această instanță reținând că

obiectul litigiului îl constituie restituirea impozitului pe venit, care atrage

incidența actelor normative ce reglementează raporturile juridice fiscale.

După declinarea competenței

de către tribunal, reclamantul s-a adresat atât Ministerului Finanțelor Publice,

cât și Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor, care i-au refuzat

restituirea impozitului reținut și aferent drepturilor acordate în baza Legii nr.

138/1998, invocând faptul că sunt venituri salariale care potrivit O.G. nr. 73/1999,

se impozitează, iar scutirea prevăzută de Legea nr. 138/1998, este abrogată

prin O.G. nr. 73/1999.

Prin sentința civilă nr. 472/CA/2003

- P.I. din 10 noiembrie 2003, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, a respins acțiunea.

Instanța a reținut că,

potrivit O.G. nr. 73/1999, ajutoarele acordate în baza Legii nr. 138/1999, sunt

impozabile, iar cele acordate în temeiul Legii nr. 56/1992, nu au fost

impozitate, avându-se în vedere venitul net.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, în termen legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea recursului, s-a

arătat, în esență, că este aplicabilă Legea nr. 138/1999, care se referă la

solda lunară brută, neimpozitată, că Legea nr. 56/1992 se referă, de asemenea,

la solda lunară brută („solda integrală”), iar aceste ajutoare nu se asimilează

drepturilor salariale, pentru a fi impozitate conform O.G. nr. 73/1999, fiind

primite după trecerea în rezervă.

Reclamantul a fost trecut în

rezervă, la data de 23 mai 2000.

Din ajutorul stabilit, de

45.362.616 lei, conform art. 31 din Legea nr. 138/1999, s-a reținut impozitul

de 13.296.750 lei, diferența fiind achitată recurentului, după trecerea în

rezervă. Modalitatea de calcul și baza de referință, deci cuantumul ajutorului,

trebuie avute în vedere în funcție de legea în vigoare la momentul plății

sumelor. La data respectivă era în vigoare O.G. nr. 73/1999, care prevedea că

se aplică veniturilor realizate de la 1 ianuarie 2000.

O.G. nr. 73/1999 a prevăzut

în art. 86 alin. ultim, că la data intrării sale în vigoare, se abrogă orice

dispoziții contrare.

Ordonanța instituie

impozitarea plăților compensatorii și a ajutoarelor acordate, având la bază

veniturile brute [art. 86, coroborat cu art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999, pe

baza interpretării

per a contrario

] și menționează în mod expres la art.

6 lit. f), că sunt scutite de impozit pe venit, numai plățile compensatorii și

ajutoarele stabilite, în raport cu solda lunară netă, acordată cadrelor

militare, la trecerea în rezervă.

Este real faptul că prin

Legea nr. 80/1995 [art. 9 lit. c)] s-a stabilit dreptul cadrelor militare, la

reduceri și scutiri de impozit pe venit, din categoria acestora făcând parte și

neimpozitarea ajutorului prevăzut de Legea nr. 138/1999.

Acest drept a fost însă abrogat

expres prin O.G. nr. 73/1999 care, în art. 86, enumeră și abrogarea art. 9 lit.

c) din Legea nr. 80/1995.

În concluzie, ajutorul

acordat în anul 2000, stabilit în raport cu solda lunară brută a recurentului,

în baza art. 31 din Legea nr. 138/1999, text abrogat prin O.G. nr. 73/1999, a

fost corect calculat de intimatul-pârât.

Referitor la ajutorul de

care a beneficiat recurentul, în conformitate cu Legea nr. 56/1992, se constată

că și acesta a fost corect calculat, luându-se ca bază, solda lunară netă a

petiționarului. Textele din Legea nr. 56/1992, se referă la „solda integrală”.

Coroborând dispozițiile Legii nr. 56/1992, cu cele ale art. 3 din Legea nr. 138/1999,

se constată că militarii au dreptul la o „soldă lunară”, compusă din: solda de

funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și

indemnizație de dispozitiv.

Față de aceste dispoziții

legale, intimatul a calculat corect, ajutorul acordat în baza Legii nr. 56/1991,

în funcție de solda netă a recurentului și, drept urmare, conform art. 6 lit.

f) din O.G. nr. 73/1999, nu a reținut impozit.

Este de subliniat faptul că

ajutoarele la trecerea în rezervă comportă două abordări: stabilirea acestora

(în sume brute sau nete), în conformitate cu actul normativ care le reglementează

(Legea nr. 138/1999, Legea nr. 56/1992 etc.) și regimul lor fiscal (dacă se

impozitează sau nu și în ce mod), care este stabilit în actul normativ ce

reprezintă sediul materiei, în vigoare la data realizării venitului (O.G. nr. 73/1999

privind impozitul pe venit).

Cât privește susținerea

recurentului, referitoare la faptul că ajutoarele nu sunt asimilate drepturilor

salariale, aceasta este nelegală.

Art. 23 lit. b) din O.G. nr.

73/1999, prevede în mod expres că toate drepturile acordate cadrelor militare,

sunt asimilate salariilor. Faptul că plata lor s-a făcut după trecerea în

rezervă, nu este relevant, întrucât ajutoarele s-au acordat tocmai în virtutea

calității de cadru militar și avându-se în vedere solda, care este asimilată

venitului salarial.

Pentru considerentele

expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art.

312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Respinge recursul declarat

de P.N. împotriva sentinței civile nr. 472/CA/2003 – P.I. din 10 noiembrie 2003

a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-10-19
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7636/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 10 decembrie 2002, reclamantul D.E. a solicitat obligarea pârâților Ministerul de Interne (în prezent Ministerul Admini
ÎCCJ 2000-01-01
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7475/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, sub nr. 2216/2003, venită prin declinare de competență de la Tribu
ÎCCJ 2004-12-15
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9012/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 24 septembrie 2002, reclamantul S.S. a chemat în judecată Ministerul de Interne și Inspectoratul Teritorial al Poliț
ÎCCJ 2004-01-20
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 184/2004
Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Bihor la data de 12 septembrie 2001, reclamantul J.G. a chemat în judecată Ministerul de Interne, solicitând
ÎCCJ 2004-09-24
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7169/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 4 februarie 2003, reclamantul C.I. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând obligarea p
Sursă