ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7637/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 8 ianuarie 2003, reclamantul P.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul de Interne (în prezent Ministerul Administrației și Internelor), obligarea acestuia la plata sumei de 31.046.750 lei, impozit, reținut conform O.G. nr. 73/1999, la plata unei pensii suplimentare, conform perioadei și cotei procentuale anexate, cu dobânzile bancare de 35%, reprezentând rata scontului practicat de Banca Națională a României, începând cu data de 23 mai 2000, până la achitare integrală, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în baza Legii nr. 56/1992 și a Legii nr. 138/1999, trebuia să beneficieze de câte un ajutor neimpozabil, în sumă de 52.165.000 lei și respectiv, 45.362.616 lei, însă pârâtul a reținut nelegal, impozitul de 31.046.750 lei.

Ministerul de Interne a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, întrucât sumele solicitate de reclamant, au fost virate la bugetul de stat, cu titlul de impozit pe venit. Prin sentința civilă nr. 543 din 10 iunie 2003, Tribunalul Bihor și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Oradea, această instanță reținând că obiectul litigiului îl constituie restituirea impozitului pe venit, care atrage incidența actelor normative ce reglementează raporturile juridice fiscale. După declinarea competenței de către tribunal, reclamantul s-a adresat atât Ministerului Finanțelor Publice, cât și Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor, care i-au refuzat restituirea impozitului reținut și aferent drepturilor acordate în baza Legii nr. 138/1998, invocând faptul că sunt venituri salariale care potrivit O.G.

nr. 73/1999, se impozitează, iar scutirea prevăzută de Legea nr. 138/1998, este abrogată prin O.G. nr. 73/1999. Prin sentința civilă nr. 472/CA/2003 - P.I. din 10 noiembrie 2003, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea. Instanța a reținut că, potrivit O.G. nr. 73/1999, ajutoarele acordate în baza Legii nr. 138/1999, sunt impozabile, iar cele acordate în temeiul Legii nr. 56/1992, nu au fost impozitate, avându-se în vedere venitul net. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, s-a arătat, în esență, că este aplicabilă Legea nr. 138/1999, care se referă la solda lunară brută, neimpozitată, că Legea nr. 56/1992 se referă, de asemenea, la solda lunară brută („solda integrală”), iar aceste ajutoare nu se asimilează drepturilor salariale, pentru a fi impozitate conform O.G.

nr. 73/1999, fiind primite după trecerea în rezervă. Reclamantul a fost trecut în rezervă, la data de 23 mai 2000. Din ajutorul stabilit, de 45.362.616 lei, conform art. 31 din Legea nr. 138/1999, s-a reținut impozitul de 13.296.750 lei, diferența fiind achitată recurentului, după trecerea în rezervă. Modalitatea de calcul și baza de referință, deci cuantumul ajutorului, trebuie avute în vedere în funcție de legea în vigoare la momentul plății sumelor. La data respectivă era în vigoare O.G. nr. 73/1999, care prevedea că se aplică veniturilor realizate de la 1 ianuarie 2000. O.G. nr. 73/1999 a prevăzut în art. 86 alin. ultim, că la data intrării sale în vigoare, se abrogă orice dispoziții contrare.

Ordonanța instituie impozitarea plăților compensatorii și a ajutoarelor acordate, având la bază veniturile brute [art. 86, coroborat cu art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999, pe baza interpretării per a contrario ] și menționează în mod expres la art. 6 lit. f), că sunt scutite de impozit pe venit, numai plățile compensatorii și ajutoarele stabilite, în raport cu solda lunară netă, acordată cadrelor militare, la trecerea în rezervă. Este real faptul că prin Legea nr. 80/1995 [art. 9 lit. c)] s-a stabilit dreptul cadrelor militare, la reduceri și scutiri de impozit pe venit, din categoria acestora făcând parte și neimpozitarea ajutorului prevăzut de Legea nr. 138/1999. Acest drept a fost însă abrogat expres prin O.G.

nr. 73/1999 care, în art. 86, enumeră și abrogarea art. 9 lit. c) din Legea nr. 80/1995. În concluzie, ajutorul acordat în anul 2000, stabilit în raport cu solda lunară brută a recurentului, în baza art. 31 din Legea nr. 138/1999, text abrogat prin O.G. nr. 73/1999, a fost corect calculat de intimatul-pârât. Referitor la ajutorul de care a beneficiat recurentul, în conformitate cu Legea nr. 56/1992, se constată că și acesta a fost corect calculat, luându-se ca bază, solda lunară netă a petiționarului. Textele din Legea nr. 56/1992, se referă la „solda integrală”. Coroborând dispozițiile Legii nr. 56/1992, cu cele ale art. 3 din Legea nr. 138/1999, se constată că militarii au dreptul la o „soldă lunară”, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizație de dispozitiv.

Față de aceste dispoziții legale, intimatul a calculat corect, ajutorul acordat în baza Legii nr. 56/1991, în funcție de solda netă a recurentului și, drept urmare, conform art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999, nu a reținut impozit. Este de subliniat faptul că ajutoarele la trecerea în rezervă comportă două abordări: stabilirea acestora (în sume brute sau nete), în conformitate cu actul normativ care le reglementează (Legea nr. 138/1999, Legea nr. 56/1992 etc.) și regimul lor fiscal (dacă se impozitează sau nu și în ce mod), care este stabilit în actul normativ ce reprezintă sediul materiei, în vigoare la data realizării venitului (O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit). Cât privește susținerea recurentului, referitoare la faptul că ajutoarele nu sunt asimilate drepturilor salariale, aceasta este nelegală.

Art. 23 lit. b) din O.G. nr. 73/1999, prevede în mod expres că toate drepturile acordate cadrelor militare, sunt asimilate salariilor. Faptul că plata lor s-a făcut după trecerea în rezervă, nu este relevant, întrucât ajutoarele s-au acordat tocmai în virtutea calității de cadru militar și avându-se în vedere solda, care este asimilată venitului salarial. Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.N. împotriva sentinței civile nr. 472/CA/2003 – P.I. din 10 noiembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2004.