ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7475/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, sub nr. 2216/2003, venită prin declinare de competență de la Tribunalul Bihor, reclamantul B.M. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale, obligarea la plata sumei de 47.594.145 lei, reținută cu titlu de impozit în baza O.G. nr. 7/1998, împreună cu dobânzile bancare, de 35%, reprezentând scontul practicat de Banca Națională a României, începând cu 1 aprilie 2000, până la achitarea integrală. În motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamant, că a fost trecut în rezervă, începând cu 1 aprilie 2000, fiind pensionat și că avea dreptul la plata unui ajutor neimpozabil, în valoare de 118.985.385 lei, de care în mod nelegal nu a beneficiat.

Prin precizările făcute, reclamantul a solicitat judecarea în contradictoriu, numai cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice. Prin sentința civilă nr. 525, pronunțată la 24 noiembrie 2003, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul B.M., ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul este subiectul pasiv al raportului de impunere și că în calitate de contribuabil, el este obligat să plătească impozitul datorat. De asemenea, s-a mai reținut că în cazul achitării unor sume nedatorate cu titlu de impozit, contribuabilul se adresează organului fiscal, care verifică legalitatea sumelor virate și decide restituirea, dacă s-a plătit o sumă nedatorată.

Refuzul organului fiscal de a face o asemenea plată, a fost apreciat de instanță, că este legal, reclamantul nebeneficiind de scutirile de impozit prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 80/1995 și de neimpozitarea sumelor primite sub formă de plăți compensatorii, în baza O.G. nr. 7/1998. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul, invocând nelegalitatea, susținând în motivarea acesteia, că ajutoarele primite ulterior trecerii în rezervă și încetării raporturilor de muncă, nu pot fi asimilate drepturilor salariale, ele fiind o gratificare care nu se impozitează. Recursul este nefondat. Curtea, analizând actele dosarului, urmează să constate că hotărârea pronunțată este legală și temeinică.

Rezultă că potrivit O.G. nr. 73/1999, începând cu 1 ianuarie 2000, toate veniturile realizate de contribuabili, se impozitează. Acest act normativ enumeră în art. 5 și 6, limitativ, veniturile neimpozabile, respectiv cele scutite de impozit, iar ajutoarele date în baza O.G. nr. 7/1998, au fost calculate în baza soldelor brute și care nu se încadrează în prevederile art. 6 lit. 7). Dreptul cadrelor militare la reduceri sau scutiri de impozit pe venit a fost consacrat prin art. 9 lit. c) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, și acesta, precum și cel concretizat prin O.G. nr. 7/1998, au fost abrogate în mod expres prin art. 86 din O.G. nr. 73/1999. Așadar, la data acordării acestor ajutoare, recurentul nu mai beneficia de scutirile prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 80/1995 și de neimpozitare a sumelor primite sub formă de plăți compensatorii prevăzute de O.G.

nr. 7/1998.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinței civile nr. 525 din 24 noiembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2004.