ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7475/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, sub nr. 2216/2003, venită prin

declinare de competență de la Tribunalul Bihor, reclamantul B.M. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale, obligarea la plata sumei

de 47.594.145 lei, reținută cu titlu de impozit în baza O.G. nr. 7/1998,

împreună cu dobânzile bancare, de 35%, reprezentând scontul practicat de Banca

Națională a României, începând cu 1 aprilie 2000, până la achitarea integrală.

În motivarea acțiunii s-a precizat

de către reclamant, că a fost trecut în rezervă, începând cu 1 aprilie 2000,

fiind pensionat și că avea dreptul la plata unui ajutor neimpozabil, în valoare

de 118.985.385 lei, de care în mod nelegal nu a beneficiat.

Prin precizările făcute, reclamantul

a solicitat judecarea în contradictoriu, numai cu Ministerul Finanțelor Publice

și Direcția Generală a Finanțelor Publice.

Prin sentința civilă nr. 525,

pronunțată la 24 noiembrie 2003, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul B.M., ca

nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamantul este subiectul pasiv al raportului de impunere și că în

calitate de contribuabil, el este obligat să plătească impozitul datorat.

De asemenea, s-a mai reținut că în

cazul achitării unor sume nedatorate cu titlu de impozit, contribuabilul se

adresează organului fiscal, care verifică legalitatea sumelor virate și decide

restituirea, dacă s-a plătit o sumă nedatorată.

Refuzul organului fiscal de a face o

asemenea plată, a fost apreciat de instanță, că este legal, reclamantul

nebeneficiind de scutirile de impozit prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr.

80/1995 și de neimpozitarea sumelor primite sub formă de plăți compensatorii,

în baza O.G. nr. 7/1998.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamantul, invocând nelegalitatea, susținând în motivarea

acesteia, că ajutoarele primite ulterior trecerii în rezervă și încetării

raporturilor de muncă, nu pot fi asimilate drepturilor salariale, ele fiind o

gratificare care nu se impozitează.

Recursul este nefondat.

Curtea, analizând actele dosarului,

urmează să constate că hotărârea pronunțată este legală și temeinică.

Rezultă că potrivit O.G. nr. 73/1999,

începând cu 1 ianuarie 2000, toate veniturile realizate de contribuabili, se

impozitează.

Acest act normativ enumeră în art. 5

și 6, limitativ, veniturile neimpozabile, respectiv cele scutite de impozit,

iar ajutoarele date în baza O.G. nr. 7/1998, au fost calculate în baza soldelor

brute și care nu se încadrează în prevederile art. 6 lit. 7).

Dreptul cadrelor militare la

reduceri sau scutiri de impozit pe venit a fost consacrat prin art. 9 lit. c)

din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, și acesta, precum și

cel concretizat prin O.G. nr. 7/1998, au fost abrogate în mod expres prin art. 86

din O.G. nr. 73/1999.

Așadar, la data acordării acestor

ajutoare, recurentul nu mai beneficia de scutirile prevăzute de art. 9 lit. c)

din Legea nr. 80/1995 și de neimpozitare a sumelor primite sub formă de plăți

compensatorii prevăzute de O.G. nr. 7/1998.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.M. împotriva

sentinței civile nr. 525 din 24 noiembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2004.