ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9012/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 24 septembrie 2002, reclamantul S.S. a chemat în judecată Ministerul de

Interne și Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Bihor, solicitând

obligarea părților, la plata sumelor de 25.137.180 lei și 40.203.540 lei,

reținute cu titlu de impozit, în baza Legii nr. 56/1992 și Legii nr. 138/1998,

cu dobânzile bancare de 35%, reprezentând rata scontului practicat de Banca

Națională a României, începând cu data de 1 mai 2000, până la plată, cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că a avut calitatea de salariat al Inspectoratului Județean de Poliție

de Frontieră Bihor, până la data de 1 aprilie 2000, când a fost trecut în

rezervă.

Reclamantul susține că la data

trecerii în rezervă, era îndreptățit să primească un ajutor neimpozabil, egal

cu de 12 ori solda integrală avută în ultima lună de activitate conform Legii nr.

56/1992.

Se pretinde, astfel, că suma ce

trebuia să o primească, era de 83.042.856 lei, dar pârâtul i-a reținut cu titlu

de impozit, suma de 25.137.180 lei.

Potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999,

reclamantul trebuia să primească un ajutor neimpozabil în valoare de

103.803.570 lei, din care i s-a reținut un impozit de 40.203.540 lei.

Ministerul de Interne a formulat

cererea de chemare în garanție împotriva Ministerului Finanțelor Publice,

solicitând ca în cazul admiterii acțiunii să fie obligat chematul în garanție,

la restituirea sumelor cerute de reclamant.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 450/CA - PI din 3

noiembrie 2003, respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Pentru a soluționa astfel, instanța

a reținut că în mod corect Ministerul Finanțelor Publice a refuzat restituirea

impozitului reținut și aferent drepturilor acordate în baza Legii nr. 138/1998,

invocând faptul că sunt venituri salariale care, potrivit O.G. nr. 73/1993, se

impozitează, iar scutirea prevăzută de Legea nr. 138/1998, este abrogată prin O.G.

nr. 73/1999, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000.

În ce privește suma de 57.905.676

lei, primită de reclamant, în baza Legii nr. 56/1992, urmează a se reține că

angajatorul a calculat această sumă, pe baza soldei lunare nete, iar drepturile

astfel calculate, nu au fost impozitate.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamantul S.S.

În motivarea cererii de recurs s-a susținut

că instanța în mod greșit a reținut că ajutoarele bănești acordate la trecerea

în rezervă, au fost corect impozitate.

Recurentul a susținut că

dispozițiile art. 80 alin. (4) din Legea nr. 56/1992, se referă la solda

integrală, iar cele ce privesc art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, se

referă la ajutorul neimpozabil, în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării

poziției de activitate.

A precizat, totodată, că în opinia

sa, sumele de bani încasate după trecerea în rezervă, nu pot fi asimilate

drepturilor salariale primite în perioada în care a activat în cadrul

Ministerului Administrației și Internelor.

Recursul este nefondat.

Din examinarea probelor cu

înscrisuri, administrate în cauză, rezultă că reclamantul S.S. a fost trecut în

rezervă, începând cu data de 1 aprilie 2000, când s-a dispus să i se acorde ajutorul

prevăzut de dispozițiile Legii nr. 56/1992 și a Legii nr. 138/1999.

La calcularea ajutorului achitat în

baza art. 84 din Legea nr. 56/1992, s-a avut în vedere venitul net și nu a fost

reținut impozitul pe profit ,conform art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999.

Cât privește ajutorul acordat în

temeiul art. 31 din Legea nr. 138/1999, calculul acestuia s-a făcut prin

reținerea impozitului din solda brută, deoarece art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999,

în vigoare la 1 ianuarie 2000, se referă la solda lunară netă.

Totodată, prin art. 86 alin. ultim

din același act normativ, au fost abrogate orice dispoziții contrare. Rezultă,

așadar, că ajutorul bănesc acordat reclamantului, după trecerea în rezervă, a

fost calculat în mod corect, cu respectarea prevederilor legale menționate mai

sus.

Apărarea acestuia, în sensul că

ajutorul primit nu reprezintă un venit salarial supus impozitării, nu poate fi

primită.

Sumele de bani acordate cu titlu de

ajutor la trecerea sa în rezervă, au fost plătite în considerarea activității

desfășurate și reținute ca efect al asimilării soldei, cu venitul de natură

salarială.

De altfel, prin dispozițiile art. 23

lit. b) din O.G. nr. 73/1999, s-a prevăzut în mod expres că toate drepturile

acordate cadrelor militare, sunt asimilate salariilor.

Ținând seama de considerentele

expuse în cele ce preced și de inexistența în cauză, a unor motive de casare de

ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2)

C. proc. civ., urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.S.

împotriva sentinței civile nr. 450/CA - PI din 3 noiembrie 2003 a Curții de

Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 decembrie 2004.