ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8603/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 26 septembrie 2002, P.I. a chemat în judecată Ministerul de Interne, pentru a fi obligat să-i plătească suma de 15.295.800 lei, cu titlu de impozit reținut în baza Legii nr. 56/1992 și a sumei de 19.314.820 lei, reprezentând impozit reținut în baza Legii nr. 138/1999. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 1 aprilie 2000 a fost trecut în rezervă și trebuia să primească un ajutor neimpozabil, egal cu de 12 ori solda integrală din ultima lună de activitate, conform Legii nr. 56/1992, precum și un alt ajutor neimpozabil, în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziției de activitate, egal cu 15 solde, conform Legii nr. 138/1999, dar sumele de bani cuvenite au fost impozitate.

Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că în cauză au calitatea de pârâți, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor. De asemenea, a renunțat la judecata acțiunii în ceea ce privește Ministerul de Interne și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Bihor. Prin sentința civilă nr. 563/CA din 8 decembrie 2003, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea, reținând în esență, că ajutorul acordat reclamantului, în baza Legii nr. 56/1992, a fost calculat corect, în funcție de solda lunară netă, fără reținerea impozitului, iar ajutorul acordat în baza Legii nr. 138/1999, a fost calculat cu respectarea prevederilor O.G.

nr. 73/1999, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2000. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul P.I. Recurentul a susținut că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea, deoarece în realitate, ajutoarele acordate la trecerea în rezervă, nu trebuiau impozitate. Că, dispozițiile art. 80 alin. (4) din Legea nr. 56/1992, se referă la solda integrală, iar cele cuprinse în art. 31 alin. (1) ale Legii nr. 138/1999, la ajutorul neimpozabil, în raport cu solda lunară brută. A precizat, totodată, că în opinia sa, sumele de bani primite după trecerea în rezervă, nu pot fi asimilate drepturilor salariale primite în perioada în care a activat în cadrul forțelor armate. Recursul este nefondat.

Din probele cu acte administrate în cauză, rezultă că reclamantul P.I. a fost trecut în rezervă, începând cu data de 1 aprilie 2000, când s-a dispus să i se acorde ajutorul prevăzut de normele Legii nr. 56/ 1992 și ale Legii nr. 138/1999. La calcularea ajutorului achitat în baza art. 84 din Legea nr. 56/1992, s-a avut în vedere venitul net și nu a fost reținut impozit, conform art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999. Cât privește ajutorul acordat în temeiul art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, calculul acestuia s-a făcut prin reținerea impozitului din solda brută, deoarece art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999, în vigoare de la 1 ianuarie 2000, se referă la solda lunară netă. Totodată, prin art. 86 alin. ultim din același act normativ, au fost abrogate orice dispoziții contrare.

Rezultă, așadar, că ajutorul acordat reclamantului P.I., după trecerea în rezervă, a fost calculat în mod corect, cu respectarea prevederilor legale mai sus menționate. Apărarea acestuia, în sensul că ajutorul primit nu ar reprezenta un venit salarial, supus impozitării, nu poate fi primită. Sumele de bani acordate cu titlu de ajutor la trecerea sa în rezervă, au fost plătite în considerarea activității desfășurată și remunerată, ca efect al asimilării soldei, cu venitul de natură salarială. De altfel, prin art. 23 lit. b) din O.G. nr. 73/1999, s-a prevăzut în mod expres, că toate drepturile acordate cadrelor militare, sunt asimilate salariilor. Ținând seama de considerentele expuse în cele ce preced și de inexistența unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinței civile nr. 563 din 8 decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2004.