ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8602/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21 mai

2003, prin declinare de competență, de la Curtea de Apel Oradea, reclamantul S.M. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând

obligarea acestuia, la plata sumei de 12.586.680 lei, cu titlu de impozit, în

baza Legii nr. 56/1992 și a sumei de 54.219.130, reținută cu titlu de impozit,

în baza Legii nr. 138/1999, precum și dobânzile legale.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că urmare a trecerii în rezervă din cadrul Inspectoratului Județean al

Poliției de Frontieră Bihor, la 1 aprilie 2000, avea dreptul, conform Legii nr.

56/1992, art. 80, la un ajutor neimpozabil reprezentând de 12 ori solda din

ultima lună de activitate, pe care, însă, nu l-a primit integral, fiindu-i impozitat.

De asemenea, a mai menționat că nu a

primit integral nici ajutorul neimpozabil prevăzut de art. 31 din Legea nr. 138/1999,

constând în echipamentul a 20 de solde, și acesta fiind impozitat.

Curtea de Apel Oradea, prin

sentința civilă nr. 561 din 8 decembrie 2003, a respins acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța o atare soluție,

instanța de fond a reținut că, referitor la ajutorul acordat în baza Legii nr. 56/1992,

acesta s-a calculat în raport cu solda lunară netă, conform art. 6 lit. f) din

O.G. nr. 73/1999, act normativ aflat în vigoare la data pensionării

reclamantului; în ceea ce privește ajutorul acordat în baza Legii nr. 138/1999,

ajutorul plătit a fost impozitat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare

după 1 ianuarie 2000, privind impozitul pe venit.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul, cu motivarea că în mod greșit instanța de fond a

reținut că ajutoarele ce i-au fost acordate, s-au impozitat potrivit

dispozițiilor legale, atâta vreme, cât prevederile art. 5 lit. a) din O.G. nr. 73/1999,

exclud de la impozitare, ajutoarele cu destinație specială acordate din bugetul

de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale,

bugetele locale și din alte venituri publice.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins pentru următoarele considerente:

Reclamantul a fost trecut în rezervă,

la 1 aprilie 2000, iar modalitatea de calcul a sumelor și baza de referință

pentru sumele acordate cu titlu de ajutor, s-au stabilit în funcție de legea în

vigoare la momentul plății sumelor.

Astfel, din ajutorul încasat conform

Legii nr. 138/1999, s-a reținut impozitul aferent, diferența fiind achitată

recurentului, după trecerea în rezervă.

La data respectivă, era în vigoare O.G.

nr. 73/1999, care prevede că se aplică veniturilor realizate de la 1 ianuarie

2000, iar în art. 86, dispune că la intrării sale în vigoare, se abrogă orice dispoziție

contrară.

Ordonanța instituie impozitarea

plăților compensatorii și a ajutoarelor acordate, având la bază veniturile

brute [art. 86, coroborat cu art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999, pe baza

interpretării

per a contrario

] și menționează în mod expres la art. 6 lit.

f), că sunt scutite de impozitele pe venit, numai plățile compensatorii și

ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă acordată cadrelor militare la

trecerea în rezervă.

Referitor la ajutorul de care a

beneficiat recurentul, în conformitate cu Legea nr. 56/1992, se constată că și

acesta a fost corect calculat, luându-se ca bază, solda lunară netă.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.M.

împotriva sentinței civile nr. 561 din 8 decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 noiembrie 2004.