ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7169/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 4

februarie 2003, reclamantul C.I. a chemat în judecată Ministerul Administrației

și Internelor, solicitând obligarea pârâtului, la plata sumelor de 14.774.800

lei și respectiv, 20.467.880 lei, reprezentând impozitul reținut în baza Legii nr.

56/1992 și Legii nr. 138/1999, precum și la plata unei dobânzi de 35%, aferentă

acestor sume.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că a fost salariat la U.M. 0515 Oradea, aparținând Inspectoratului

Județean Bihor al Poliției de Frontieră, până la data pensionării, 1 aprilie

2000 și, deși trebuia să primească ajutoarele acordate conform Legii nr. 56/1992

și Legii nr. 138/1999, neimpozabile, i s-au reținut în mod nelegal, ca impozit,

sumele de 14.774.800 lei și respectiv, 20.467.880 lei.

Ulterior, reclamantul și-a precizat

acțiunea, solicitând a se lua act că renunță la judecată față de Ministerul

Administrației și Internelor și Inspectoratul Județean Bihor al Poliției de

Frontieră, înțelegând ca sumele indicate în cererea introductivă să fie

restituite de Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor

Publice Bihor, instituții pe care le-a chemat în judecată, în calitate de

pârâte.

Prin sentința nr. 1 din 12 ianuarie

2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ,

a luat act de renunțarea la judecată față de pârâții Ministerul Administrației

și Internelor și Inspectoratul Județean Bihor al Poliției de Frontieră și a

respins ca nefondată, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că la calcularea ajutorului acordat în baza Legii nr. 56/1992,

nu s-a reținut și vărsat impozit, ajutorul fiind stabilit în raport cu solda

lunară netă neimpozabilă, conform art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999.

Cât privește ajutorul acordat

conform Legii nr. 138/1999, suma reprezentând impozit, a fost corect reținută

și vărsată, întrucât prin intrarea în vigoare a O.G. nr. 73/1999, ajutoarele

stabilite în raport cu solda lunară brută, au devenit impozabile, orice alte

dispoziții contrare fiind abrogate.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamantul C.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a arătat că

instanța a interpretat greșit prevederile art. 80 din Legea nr. 56/1992,

intenția legiuitorului fiind ca ajutorul bănesc să fie calculat în raport cu

solda lunară integrală, și nu cu cea netă.

De asemenea, a precizat reclamantul,

ajutorul primit în baza Legii nr. 138/1999, fiind acordat ulterior încetării

raporturilor de muncă, nu poate fi asimilat drepturilor salariale, astfel încât

nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6, ci ale art. 5 lit. a) din O.G. nr. 73/1999,

potrivit cărora nu sunt venituri impozabile și nu se impozitează, ajutoarele cu

destinație specială acordate din bugetul de stat.

Examinând cauza, în raport cu

motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Din actele dosarului rezultă că

ajutorul plătit reclamantului, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 56/1992, s-a

stabilit în raport cu solda lunară netă, din ultima lună de activitate, suma

cuvenită, de 12 ori această soldă, nefiind impozitată, aspect confirmat de

statul de plată în care nu este prevăzută vreo sumă reținută cu titlu de

impozit.

Cât privește expresia folosită de

textul de lege, „solda integrală”, aceasta se referă la stabilirea cuantumului

acestui ajutor, modul de impunere fiind cel prevăzut de O.G. nr. 73/1999, cu

modificările și completările ulterioare.

Soluția instanței este corectă și în

ceea ce privește impozitul calculat și reținut pentru drepturile bănești

acordate ca ajutor, conform prevederilor art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr.

138/1999.

Contrar susținerii reclamantului,

ajutorul acordat la trecerea în rezervă face parte din categoria „venituri din

salarii”, cărora le sunt asimilate și drepturile de soldă lunară ale cadrelor

militare, care, deci, sunt supuse impozitării, potrivit art. 6 lit. f) din O.G.

nr. 73/1999, act normativ ce constituie legea cadru în materia impozitului pe

venit, orice alte dispoziții contrare care prevedeau scutiri de impozit, fiind

abrogate expres prin art. 86 din aceeași ordonanță.

În consecință, instanța de fond a

interpretat în mod corect normele în vigoare, reținând că dispozițiile art. 31 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 138/1999, referitoare la neimpozitarea ajutoarelor, au

fost indirect abrogate prin art. 86 din O.G. nr. 73/1999, legea specială în

materia impozitului pe venit, cu începere de la 1 ianuarie 2000.

În raport cu considerentele expuse

mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.I. împotriva

sentinței civile nr. 1 din 12 ianuarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 septembrie 2004.