ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7169/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 4 februarie 2003, reclamantul C.I. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând obligarea pârâtului, la plata sumelor de 14.774.800 lei și respectiv, 20.467.880 lei, reprezentând impozitul reținut în baza Legii nr. 56/1992 și Legii nr. 138/1999, precum și la plata unei dobânzi de 35%, aferentă acestor sume. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost salariat la U.M. 0515 Oradea, aparținând Inspectoratului Județean Bihor al Poliției de Frontieră, până la data pensionării, 1 aprilie 2000 și, deși trebuia să primească ajutoarele acordate conform Legii nr. 56/1992 și Legii nr. 138/1999, neimpozabile, i s-au reținut în mod nelegal, ca impozit, sumele de 14.774.800 lei și respectiv, 20.467.880 lei.

Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând a se lua act că renunță la judecată față de Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul Județean Bihor al Poliției de Frontieră, înțelegând ca sumele indicate în cererea introductivă să fie restituite de Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, instituții pe care le-a chemat în judecată, în calitate de pârâte. Prin sentința nr. 1 din 12 ianuarie 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a luat act de renunțarea la judecată față de pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul Județean Bihor al Poliției de Frontieră și a respins ca nefondată, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la calcularea ajutorului acordat în baza Legii nr. 56/1992, nu s-a reținut și vărsat impozit, ajutorul fiind stabilit în raport cu solda lunară netă neimpozabilă, conform art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999. Cât privește ajutorul acordat conform Legii nr. 138/1999, suma reprezentând impozit, a fost corect reținută și vărsată, întrucât prin intrarea în vigoare a O.G. nr. 73/1999, ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară brută, au devenit impozabile, orice alte dispoziții contrare fiind abrogate. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul C.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamantul a arătat că instanța a interpretat greșit prevederile art. 80 din Legea nr. 56/1992, intenția legiuitorului fiind ca ajutorul bănesc să fie calculat în raport cu solda lunară integrală, și nu cu cea netă.

De asemenea, a precizat reclamantul, ajutorul primit în baza Legii nr. 138/1999, fiind acordat ulterior încetării raporturilor de muncă, nu poate fi asimilat drepturilor salariale, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6, ci ale art. 5 lit. a) din O.G. nr. 73/1999, potrivit cărora nu sunt venituri impozabile și nu se impozitează, ajutoarele cu destinație specială acordate din bugetul de stat. Examinând cauza, în raport cu motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Din actele dosarului rezultă că ajutorul plătit reclamantului, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 56/1992, s-a stabilit în raport cu solda lunară netă, din ultima lună de activitate, suma cuvenită, de 12 ori această soldă, nefiind impozitată, aspect confirmat de statul de plată în care nu este prevăzută vreo sumă reținută cu titlu de impozit.

Cât privește expresia folosită de textul de lege, „solda integrală”, aceasta se referă la stabilirea cuantumului acestui ajutor, modul de impunere fiind cel prevăzut de O.G. nr. 73/1999, cu modificările și completările ulterioare. Soluția instanței este corectă și în ceea ce privește impozitul calculat și reținut pentru drepturile bănești acordate ca ajutor, conform prevederilor art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999. Contrar susținerii reclamantului, ajutorul acordat la trecerea în rezervă face parte din categoria „venituri din salarii”, cărora le sunt asimilate și drepturile de soldă lunară ale cadrelor militare, care, deci, sunt supuse impozitării, potrivit art. 6 lit. f) din O.G.

nr. 73/1999, act normativ ce constituie legea cadru în materia impozitului pe venit, orice alte dispoziții contrare care prevedeau scutiri de impozit, fiind abrogate expres prin art. 86 din aceeași ordonanță. În consecință, instanța de fond a interpretat în mod corect normele în vigoare, reținând că dispozițiile art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999, referitoare la neimpozitarea ajutoarelor, au fost indirect abrogate prin art. 86 din O.G. nr. 73/1999, legea specială în materia impozitului pe venit, cu începere de la 1 ianuarie 2000. În raport cu considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.I. împotriva sentinței civile nr. 1 din 12 ianuarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2004.