ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5202/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5202/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată sub nr. 6680/C din 24 septembrie 2001, precizată ulterior,
reclamantul B.M. a chemat în judecată Direcția Generală a Penitenciarelor
solicitând Tribunalului Bihor obligarea acesteia la plata sumei de 7.902.110
lei reprezentând suma reținută cu titlu de impozit pentru 10 solde lunare brute
acordate în baza art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, plata a 22 de solde
brute neimpozabile în baza art. 31 alin. (2) din Legea nr. 138/1999, plata unei
dobânzi legale de 35%, reprezentând rata scontului practicat de BNR, aferentă
acestor sume începând cu data de 1 octombrie 2000 și până la achitarea
integrală.
Prin
sentința civilă nr. 227/C din 8 mai 2002 Tribunalul Bihor a admis în parte
acțiunea precizată formulată de reclamantul B.M. și a obligat pârâta Direcția
Generală a Penitenciarelor să-i plătească 22 de solde lunare nete, dobânda
legală reprezentând rata scontului practicată de BNR, aferentă acestor sume
începând cu data de 1 octombrie 2000 până la achitarea integrală.
S-au
respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de
7.902.110 lei reținută cu titlu de impozit și cererea de chemare în garanție
formulată de pârâtă împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor
Publice București.
Împotriva
acestei sentințe, Direcția Generală a Penitenciarelor a declarat recurs.
Prin
decizia civilă nr. 892/R din 21 august 2002 a Curții de Apel Oradea s-a admis
recursul și ca urmare sentința a fost schimbată în parte, în sensul că pârâta a
fost obligată să plătească reclamantului contravaloarea a 20 de solde cu
aplicarea O.U.G. nr. 138/2000.
S-au
menținut celelalte dispoziții ale hotărârii.
Împotriva
acestor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului
de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, care, în temeiul art. 330 pct. 2, teza
a II-a C. proc. civ., a susținut că hotărârile recurate au fost pronunțate prin
aplicarea dispozițiilor prev. de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, care
au fost abrogate indirect prin art. 86 din O.G. nr. 73/1999, care este legea
specială în materie de impozit pe venit, că această din urmă normă [art. 5 și art.
6 lit. f)] nu mai prevede expres scutirea de impozit a acestor categorii de
drepturi salariale asimilate.
S-a
mai arătat că instanța a făcut confuzie între venitul net din salarii și solda
netă, primul rezultând din art. 24 alin. (2), iar solda netă din art. 8 al O.G.
nr. 73/1999.
Recursul
în anulare este fondat.
Reclamantul
și-a fondat cererea având ca obiect plata soldei brute și, deci, scutită de
impozit, cu lista de „ajutor neimpozabil”, pe dispozițiile art. 31 alin. (1) și
(2) din Legea nr. 138/1999 cu privire la salarizarea și alte drepturi ale
personalului militar, care constituie legea generală, cadru în această materie,
conținând această excepție, scutirea de impozit.
Începând
cu 1 ianuarie 2000 a intrat în vigoare O.G. nr. 73/1999 cu privire la impozitul
pe venit, care a prevăzut un nou sistem de impozitare și a reglementat expres
și limitativ cazurile de scutire de impozit. Aceasta este legea specială în
materie de impozite pe venit, care, deci, se aplică, mai ales că abrogă „orice
alte dispoziții contrare (art. 86), ceea ce anihilează, sub ambele aspecte, dispozițiile
art. 31 alin. (1)-(2) din Legea nr. 138/1999”.
Or,
în noua normă, cuprinsă în legea specială, aceste venituri (ajutoare) nu sunt
incluse la excepțiile privind scutirea de impozite.
Drept
urmare, hotărârile recurate fiind pronunțate cu încălcarea esențială a legii,
în sensul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., vor fi casate, iar acțiunea
reclamantului respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Casează decizia civilă nr. 892 din
21 august 2002 a Curții de Apel Oradea precum și sentința civilă nr. 227 din 8
mai 2002 a Tribunalului Bihor și respinge acțiunea reclamantului B.F.M.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2004.