ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1107/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată sub nr. 4496/CA/2002, urmare stabilirii competenței în

favoarea Curții de Apel Oradea prin Decizia 2798/1 octombrie 2002 a Curții

Supreme de Justiție privind acțiunea  reclamantei B.M. în contradictoriu cu

Penitenciarul Oradea și Direcția Generală a Penitenciarelor București prin care

a solicitat obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor bănești neachitate

integral, conform art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999 privind

salarizarea și alte drepturi ale personalului militar.

În

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la 1 martie 2000 a fost trecută în

rezervă cu drept la pensie de serviciu, conform Deciziei nr. 123487/7 aprilie

2000 a Serviciului de Pensii Militare.

La trecerea

în rezervă, unitatea avea obligația să-i plătească soldele brute cu titlu de

ajutor neimpozabile, aspect specificat în adeverința nr. 22596 din 21 februarie

2002 eliberată de Penitenciarul Oradea, în sumă de 104.138.888 lei, dar a

încasat suma de 79.184.924 lei, reținându-se nejustificat cu titlu de impozit

suma de 24.953.964 lei.

Prin

sentința nr. 642/CA/19 decembrie 2002, s-a respins acțiunea reclamantei ca și

cererea de chemare în garanție a pârâtei Direcția Generală a Penitenciarelor

București împotriva Ministerului Finanțelor Publice.

Pentru

a pronunța astfel, instanța  a avut în vedere:

La 1

martie 2000 reclamanta a trecut în rezervă cu drept de retragere având vocație

la pensie de serviciu, ocazie cu care în baza art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999,

i s-au acordat 10 solde lunare nete.

Potrivit

art. 31 alin. (1) Legea nr.138/1999, în vigoare de la 1 august 1999, la

trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept la pensie, cadrele

militare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar

și ca salariat civil în cadrul ministerelor și instituțiilor centrale prevăzute

la art. 1 beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda

lunară brută avută în luna schimbării poziției de activitate.

La data

de 1 ianuarie 2000 a intrat în vigoare O.G. nr. 73/1999, care în art. 6 lit. f)

prevede că sunt scutite de impozit sumele reprezentând ajutoarele stabilite în

raport cu solda lunară netă, acordate cadrelor militare la trecerea în rezervă

sau direct în retragere cu drept de pensie, sau pentru cele care nu îndeplinesc

condițiile de pensie.

Art. 86

din O.G. nr. 73/1999, a abrogat prevederile art. 9 lit. c) referitoare la

reduceri sau scutiri de impozit pe venit din Legea nr. 80/1995 privind Statutul

cadrelor militare, precum și orice alte dispoziții contrare.

Din

interpretarea textelor menționate, a rezultat că prevederea art. 31 alin. (1)

din Legea nr. 138/1999 privind stabilirea ajutorului neimpozabil în raport de

solda lunară brută contravine prevederilor art. 6 lit. f) din O.G. 73/1999,

potrivit cărora sunt neimpozabile doar ajutoarele stabilite în raport cu solda

lunară netă, considerente pentru care a fost abrogată prin art. 86 Ordonanța

Guvernului 73/1999 aliniat ultim, fiind o dispoziție contrară prevederilor

ordonanței.

Instanța

a constatat că Penitenciarul  Oradea a stabilit corect ajutorul acordat

reclamantei la trecere sa direct în retragere la 1 martie 2000.

Cu

referire la acordarea ajutorului conform art. 31 alin. (2) Legea nr. 138/1999,

potrivit textului cadrele militare în activitate trecute în rezervă cu drept de

pensie de serviciu, înainte de împlinirea vârstei prevăzută de reglementările

în vigoare, mai beneficiază pentru fiecare an rămas până la limita de vârstă,

de un ajutor egal cu două solde lunare brute neimpozabile.

Acest

drept s-a acordat doar cadrelor militare trecute în rezervă, condiție

neîndeplinită de reclamantă.

Întrucât

i s-a acordat din eroare și acest drept  prin ordinul de zi pe unitate de

impunere nr. 148/1 august 2001 s-a dispus recuperarea  sumei încasată

necuvenit.

Împotriva

sentinței a declarat recurs reclamant, criticând-o astfel:

- Legiuitorul

a stabilit prin .O.U.G. nr. 136/2000 aplicarea noului mod de impozitare pentru

plățile făcute, începând cu data de 1 ianuarie 2000, deși actul normativ a

intrat în vigoare la data de 22 septembrie 2000.

Impozitul

pe venit are caracter global anual. În cursul anului de exercițiu financiar

modul de calcul al impozitului pe veniturile periodice poate fi modificat pe

întregul an, urmând ca după expirarea anului să se facă regularizarea prin

compararea impozitului plătit cu cel global datorat, ținându-se seama și de

eventualele venituri realizate din alte surse.

Analizându-se

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Referitor

la impozitul reținut conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, s-a avut

în vedere:

- art.

6 pct. f) din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit în sensul că

ajutoarele stabilite în raport cu solda lunară netă sunt scutite de impozit pe

venit.

Ca

atare ajutoarele pentru trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept la

pensie se acordă în raport de solda lunară netă avută în luna schimbării

poziției de activitate și nu în raport de solda brută.

O.U.G.

nr. 136/2000 a definit baza de calcul a soldei lunare nete - respectiv din

solda lunară brută din ultima lună de activitate, se scade o sumă prin

aplicarea asupra acesteia a baremului lunar de impozitare, în vigoare la data

stabilirii soldei lunare nete.

Drepturile

cu titlu de ajutor conform art. 31 alin. (1) Legea nr.138/1999, pentru

reclamantă așa cum a constatat instanța de fond au fost calculate și impozitate

corect avându-se în vedere reglementările în vigoare la data trecerii direct în

retragere.

Cu

referire la ajutorul prevăzut la art. 31 alin. (2) Legea nr. 138/1999 și anume

două solde lunare brute neimpozabile este acordat numai cadrelor militare în

activitate trecute în rezervă cu drept de pensie și nu celor ce au trecut

direct în retragere cazul reclamantei.

Cum

acest drept i s-a acordat recurentei din eroare, situația a fost rezolvată prin

Ordinul de zi pe unitate de impunere nr. 148/1 august 2001 privind recuperarea

sumei încasate necuvenit.

Constatându-se

recursul nefondat, se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul

declarat de B.M. împotriva sentinței civile nr. 642/CA/2002 din 19 decembrie

2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 martie 2004.