ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 333/2003

D E C I Z I A Nr. 333 Dosar nr. 1644 / 2002 S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. A. SA Mâneciu împtriva deciziei nr.10 din 19 februarie 2002 a Curții de Apel Ploiești – Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-pârâtă SC A. SA Mâneciu prin avocat C.B.și intimatul-reclamant F.E.R. prin avocat B.G., lipsind intimatele-pârâte SC C. B SA Ploiești, SC C. SA București și Administrația Națională a Drumurilor București. Procedura completă. Avocat C.B.depune în copie un set de acte despre care afirmă că partea adversă are cunoștință (23 file): rezoluția din 29.01.1999 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, referat din 26.XI.1998 al Biroului de Cercetări Penale – Poliția Municipiului Câmpina, Proces-verbal din 20.06.1998 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, planșe fotografice, declarații ale reclamantului și declarații de martor, rezoluția din 17.06.2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina.

Avocat B.G. arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul actelor. Nemaifiind alte chestiuni prealabile Curtea a dat cuvântul părților în susținerea și respectiv combaterea recursului. Avocat C.B.solicită admiterea recursului și constatarea ca nulă a cererii de chemare în judecată, potrivit art.133 al.1 C.proc.civ., deoarece nu poartă semnătura reclamantului iar la dosarul cauzei nu există vreun mandat sau procură date de reclamant în conformitate cu art.67-68 C.proc.civ.pentru a fi reprezentat în judecată, inclusiv pentru a intenta și semna acțiunea de chemare în judecată. În cazul în care instanța va respinge excepția lipsei semnăturii reclamantului de pe cererea de chemare în judecată, solicită admiterea recursului pentru motivele prevăzute de dispozițiile art.304 pct.5,7,8 și 9 C.proc.civ., desființarea deciziei atacate iar pe fond, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.

Avocat G.B., cu privire la excepția lipsei semnăturii reclamantului de pe cererea de chemare în judecată, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată întrucât cererea este semnată iar pe fond, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Reprezentanta Ministerului Public arată că, în opinia sa, față de existența semnăturii de pe cererea de chemare în judecată, nu se poate face aplicarea dispozițiilor art.133 alin.1 C. proc.civ. Pe fond, pune concluzii de admitere a recursului întrucât din probele administrate rezultă o culpă comună, atât a reclamantului cât și a pârâtului și de modificare a deciziei atacate în sensul reducerii în mod corespunzător a despăgubirilor acordate reclamantului.

C U R T E A , Asupra recursului de față ; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pe rolul Tribunalului Prahova s-a înregistrat la data de 22 septembrie 1999, sub nr.7349 o acțiune în răspundere civilă delictuală prin care reclamantul F. E R.a chemat în judecată pe pârâții SC A. SRL și Administrația Națională a Drumurilor, solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 41.713 USD, echivalent în lei, reprezentând daune materiale (tratamente în străinătate, transport aerian, valoare autoturism) cauzate ca urmare a accidentului de circulație produs în noaptea de 19-20 iunie 1998, soldat cu rănirea reclamantului și distrugerea autoturismului pe care îl conducea pe drumul public, drum aflat în reparații dar nesemnalizat corespunzător.

Prin sentința civilă nr.158 din 11 iunie 2001 Tribunalul Prahova, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată și precizată, a obligat pe pârâtele SC A. SRL și SC C. SA Ploiești la plata următoarelor sume de bani: 33000 USD tratament medical, inclusiv intervenții chirurgicale estetice în străinătate, 5463 USD contravaloare unor bilete transport, 3.005.220 lei medicamente, 63.197.750 lei contravaloare autoturism, 50.000.000 lei daune morale, plus cheltuieli de judecată. În motivarea soluției adoptate, s-a reținut că accidentul produs s-a datorat culpei pârâtelor care, având de executat lucrări de reparații, nu au semnalizat corespunzător pe timp de noapte . Cu privire la cuantumul despăgubirilor, s-a reținut că accidentul i-a cauzat reclamantului un prejudiciu estetic, care a necesitat tratament, efectuat în străinătate, întrucât reclamantul este cetățean străin.

A fost avută în vedere o expertiză tehnică întocmită, pe baza căreia s-a apreciat valoarea daunelor produse autoturismului. Prin decizia civilă nr.10 din 19 februarie 2002 Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a admis apelul pârâtei SC C. SA Ploiești, fiind respinsă acțiunea față de aceasta; a fost admis și apelul pârâtei SC A. SRL ,are a fost exonerată de plata sumei reprezentând contravaloarea autoturismului și a cheltuielilor de judecată aferente. În motivarea deciziei s-a reținut că, din probele administrate nu rezultă că pe tronsonul de drum pe care s-a produs accidentul ar fi executat lucrări pârâta SC C. SA Ploiești. De asemenea, s-a mai reținut că autoturismul avariat nu era proprietatea reclamantului, astfel că acesta nu avea calitatea procesuală activă pentru a pretinde daune cu privire la acest bun.

Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs pârâta SC A.SRL, invocând motivele de casare prevăzute de art.304 pct. 5,7,8 și 9 din C. proc.civ. Prin primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 5 C.proc.civ. se susține că s-au încălcat forme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2, în sensul că cererea de chemare în judecată este nulă, potrivit art.133 alin.1 C.proc.civ., nefiind semnată de reclamant. Prin celelalte motive de recurs sunt criticate hotărârile judecătorești pronunțate pentru greșita reținere a culpei recurentei în producerea accidentului, susținându-se că în realitate culpa exclusivă revenea intimatului reclamant, potrivit constatărilor din procesele verbale încheiate de organele de poliție la locul faptei și declarațiilor participanților la accident.

In plus, se susține că pretențiile nu au fost dovedite, înscrisurile emise de un cabinet de chirurgie estetică din Beverly Hills, SUA și din Liban neîndeplinind condițiile legale pentru a fi folosite ca probe în fața instanțelor române. In dovedirea recursului s-au depus la dosar înscrisuri, copii ale unor acte din faza cercetărilor penale, inclusiv declarații semnate personal de reclamant. Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare potrivit art. 115 C.proc.civ. pentru combaterea motivelor de recurs. Recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele care se vor prezenta în cele ce urmează. Potrivit art.67 din C.proc.civ. părțile pot să exercite drepturile procesuale personal sau prin mandatar.Art.

68 C.proc.civ.prevede că procura pentru exercitarea dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare trebuie să fie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul în care procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii. In speță, din însuși cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că acțiunea a fost semnată de o altă persoană, la final figurând semnul grafic ′ înaintea unei semnături care prin comparare de scripte rezultă că nu este a lui F.E.R.. De asemenea , este de observat că nu există nici o procură din care să rezulte că o altă persoană ar fi fost împuternicită de reclamant cu exercitarea prezentei acțiuni. La fila 27 dosar fond există o împuternicire avocațială eliberată în baza contractului de asistență juridică fără număr din 27 septembrie 1999, dată care este ulterioară intentării acțiunii.

Ca atare, la data introducerii acțiunii nu exista împuternicire avocațială și nici mandat în favoarea unei alte persoane. Potrivit art.112 din C.proc.civ. cererea de chemare în judecată trebuie să fie semnată de reclamant (pct.6), iar conform art. 133 din același cod, cererea care nu este semnată de reclamant va fi declarată nulă. Această nulitate poate fi acoperită în tot cursul judecății. În speță însă, deși această nulitate a fost invocată prin motivele recursului încă din luna aprilie 2002, reclamantul nu a formulat nici întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a suplini această lipsă. In consecință, se constată întemeiat primul motiv de recurs, care, vizând încălcarea unei forme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2, duce la declararea nulității cererii de chemare în judecată.

Față de această împrejurare, nu se mai impune analiza și a celorlalte motive de recurs, formulate pe fondul pricinii. Totuși, este de observat, că în admiterea probelor, s-au ignorat dispozițiile art.162 din din Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat. Pentru considerentele anterior expuse, recursul se va admite, vor fi casate ambele hotărâri și va fi constatată nulă cererea de chemare în judecată. Văzând dispozițiile art. 274 C.proc.civ, intimatul reclamant va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către recurentă. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr.10 din 19 februarie 2002 a Curții de Apel Ploiești – Secția civilă. Casează decizia atacată precum și sentința civilă nr.158 din 11 iunie 2001 a Tribunalului Prahova și, pe fond, constată nulă cererea de chemare în judecată. Obligă reclamantul la plata către pârâta SC A. SA a cheltuielilor de judecată în cuantum de 84.701.826 lei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2003.