ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 333/2003

D E C I

Z I A    Nr. 333                                                                                                                                                                          Dosar

nr. 1644 / 2002

S-a

luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. A. SA Mâneciu împtriva

deciziei nr.10 din 19 februarie 2002 a Curții de Apel Ploiești – Secția civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurenta-pârâtă SC A. SA Mâneciu prin avocat

C.B.și intimatul-reclamant F.E.R. prin avocat B.G., lipsind intimatele-pârâte

SC C. B SA Ploiești, SC C. SA București și Administrația Națională a Drumurilor

București.

Procedura

completă.

Avocat

C.B.depune în copie un set de acte despre care afirmă că partea adversă are

cunoștință (23 file): rezoluția din 29.01.1999 emisă de Parchetul de pe lângă

Judecătoria Câmpina, referat din 26.XI.1998 al Biroului de Cercetări Penale –

Poliția Municipiului Câmpina, Proces-verbal din 20.06.1998 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Câmpina, planșe fotografice, declarații ale reclamantului și

declarații de martor, rezoluția din 17.06.2002 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Câmpina.

Avocat

B.G. arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul actelor.

Nemaifiind

alte chestiuni prealabile Curtea a dat cuvântul părților în susținerea și

respectiv combaterea recursului.

Avocat

C.B.solicită admiterea recursului și constatarea ca nulă a cererii de chemare

în judecată, potrivit art.133 al.1 C.proc.civ., deoarece nu poartă semnătura

reclamantului iar la dosarul cauzei nu există vreun mandat sau procură date de

reclamant în  conformitate cu art.67-68 C.proc.civ.pentru a fi reprezentat în

judecată, inclusiv pentru a intenta și semna acțiunea de chemare în judecată.

În cazul în care instanța va respinge excepția lipsei semnăturii reclamantului

de pe cererea de chemare în judecată, solicită admiterea recursului pentru

motivele prevăzute de dispozițiile art.304 pct.5,7,8 și 9 C.proc.civ.,

desființarea deciziei atacate iar pe fond, respingerea ca neîntemeiată a

acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.

Avocat

G.B., cu privire la excepția lipsei semnăturii reclamantului de pe cererea de

chemare în judecată, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată întrucât

cererea este semnată iar pe fond, pune concluzii de respingere a recursului ca

nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Reprezentanta

Ministerului Public arată că, în opinia sa, față de existența semnăturii de pe

cererea de chemare în judecată, nu se poate face aplicarea dispozițiilor

art.133 alin.1 C. proc.civ. Pe fond, pune concluzii de admitere a recursului

întrucât din probele administrate rezultă o culpă comună, atât a reclamantului

cât și a pârâtului și de modificare a deciziei atacate în sensul reducerii în

mod corespunzător a despăgubirilor acordate reclamantului.

C

U R T E A ,

Asupra

recursului de față ;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe rolul Tribunalului Prahova s-a înregistrat la data de 22

septembrie 1999, sub nr.7349 o acțiune în răspundere civilă delictuală prin

care reclamantul F. E R.a chemat în judecată pe pârâții SC A. SRL și

Administrația Națională a Drumurilor, solicitând obligarea acestora, în

solidar, la plata sumei de 41.713 USD, echivalent în lei, reprezentând daune

materiale (tratamente în străinătate, transport aerian, valoare autoturism)

cauzate ca urmare a accidentului de circulație produs în noaptea de 19-20 iunie

1998, soldat cu rănirea reclamantului și distrugerea autoturismului pe care îl

conducea pe drumul public, drum aflat în reparații dar nesemnalizat

corespunzător.

Prin

sentința civilă nr.158 din 11 iunie 2001 Tribunalul Prahova, secția civilă, a

admis în parte acțiunea formulată și precizată, a obligat pe pârâtele SC A. SRL

și SC C. SA Ploiești la plata următoarelor sume de bani: 33000 USD tratament

medical, inclusiv intervenții chirurgicale estetice în străinătate, 5463 USD

contravaloare unor bilete transport, 3.005.220 lei medicamente, 63.197.750 lei

contravaloare autoturism, 50.000.000 lei daune morale, plus cheltuieli de

judecată. În motivarea soluției adoptate, s-a reținut că accidentul produs s-a

datorat culpei pârâtelor care, având de executat lucrări de reparații, nu au

semnalizat corespunzător pe timp de noapte . Cu privire la cuantumul

despăgubirilor, s-a reținut că accidentul i-a cauzat reclamantului un

prejudiciu estetic, care a necesitat tratament, efectuat  în străinătate,

întrucât reclamantul este cetățean străin. A fost avută în vedere o expertiză

tehnică întocmită, pe baza căreia  s-a apreciat valoarea daunelor produse

autoturismului.

Prin

decizia civilă nr.10 din 19 februarie 2002 Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, a admis apelul pârâtei SC C. SA Ploiești, fiind respinsă acțiunea față

de aceasta; a fost admis și apelul pârâtei SC A. SRL ,are a fost exonerată de

plata sumei reprezentând contravaloarea autoturismului și a cheltuielilor de judecată

aferente. În motivarea deciziei s-a reținut că, din probele administrate nu

rezultă că pe tronsonul de drum pe care s-a produs accidentul ar fi executat

lucrări pârâta SC C. SA Ploiești. De asemenea, s-a mai reținut că autoturismul

avariat nu era proprietatea reclamantului, astfel că acesta nu avea calitatea

procesuală activă pentru a pretinde daune cu privire la acest bun.

Împotriva

acestei decizii în termen legal a declarat recurs pârâta SC A.SRL, invocând

motivele de casare prevăzute de art.304 pct. 5,7,8 și 9 din C. proc.civ.

Prin

primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 5

C.proc.civ. se susține că s-au încălcat forme de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art.105 alin.2, în sensul că cererea de chemare în

judecată este nulă, potrivit art.133 alin.1 C.proc.civ., nefiind semnată de

reclamant.

Prin

celelalte motive de recurs sunt criticate hotărârile judecătorești pronunțate

pentru greșita reținere a culpei recurentei în producerea accidentului, susținându-se

că în realitate culpa exclusivă revenea intimatului reclamant, potrivit

constatărilor din procesele verbale încheiate de organele de poliție la locul

faptei și declarațiilor participanților la accident. In plus, se susține că

pretențiile nu au fost dovedite,  înscrisurile emise de un cabinet de chirurgie

estetică din Beverly Hills, SUA și din Liban neîndeplinind condițiile legale

pentru a fi folosite ca probe în fața instanțelor române.

In

dovedirea recursului s-au depus la dosar înscrisuri, copii ale unor acte din

faza cercetărilor penale, inclusiv declarații semnate personal de reclamant.

Intimatul

reclamant nu a depus întâmpinare potrivit art. 115 C.proc.civ. pentru

combaterea motivelor de recurs.

Recursul

este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele care se vor prezenta în

cele ce urmează.

Potrivit

art.67 din C.proc.civ. părțile pot să exercite drepturile procesuale personal

sau prin mandatar.Art. 68 C.proc.civ.prevede că procura pentru exercitarea

dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare trebuie să fie făcută prin

înscris sub semnătură legalizată; în cazul în care procura este dată unui

avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii.

In

speță, din însuși cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că acțiunea

a fost semnată de o altă persoană, la final figurând semnul grafic  ′

înaintea unei semnături care prin comparare de scripte rezultă că nu este a lui

F.E.R.. De asemenea , este de observat că nu există nici o procură din care să

rezulte că o altă persoană ar fi fost împuternicită de reclamant cu exercitarea

prezentei acțiuni. La fila 27 dosar fond există o împuternicire avocațială

eliberată în baza contractului de asistență juridică fără număr din 27

septembrie 1999, dată care este ulterioară intentării acțiunii. Ca atare, la

data introducerii acțiunii nu exista împuternicire avocațială și nici mandat în

favoarea unei alte persoane.

Potrivit

art.112  din C.proc.civ. cererea de chemare în judecată trebuie să fie semnată

de reclamant (pct.6), iar conform art. 133 din același cod, cererea care nu

este semnată de reclamant va fi declarată nulă. Această nulitate poate fi

acoperită în tot cursul judecății. În speță însă, deși această nulitate a fost

invocată prin motivele recursului încă din luna aprilie 2002, reclamantul nu a

formulat nici întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a suplini

această lipsă.

In

consecință, se constată întemeiat primul motiv de recurs, care, vizând

încălcarea unei forme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105

alin.2, duce la declararea nulității cererii de chemare în judecată. Față de

această împrejurare, nu se mai impune analiza și a celorlalte motive de recurs,

formulate pe fondul pricinii. Totuși, este de observat, că în admiterea

probelor, s-au ignorat dispozițiile art.162 din din Legea nr.105/1992 cu

privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat.

Pentru

considerentele anterior expuse, recursul se va admite, vor fi casate ambele

hotărâri și va fi constatată nulă cererea de chemare în judecată.

Văzând

dispozițiile art. 274 C.proc.civ, intimatul reclamant va fi obligat la plata

cheltuielilor de judecată către recurentă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de pârâta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr.10 din 19

februarie 2002 a Curții de Apel Ploiești – Secția civilă.

Casează

decizia atacată precum și sentința civilă  nr.158 din 11 iunie 2001 a

Tribunalului Prahova și, pe fond, constată nulă cererea de chemare în judecată.

Obligă

reclamantul la plata către pârâta SC A. SA a cheltuielilor de judecată în

cuantum de 84.701.826 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2003.