ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3026/2004

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 333 din 31 ianuarie 2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, s-a admis recursul declarat de pârâta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 10 din 19 februarie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. S-au casat decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 158 din 11iunie 2001 a Tribunalului Prahova și pe fond, s-a constatat nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F.E.R., care a fost obligat să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 84.701.826 lei. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut primul motiv de recurs, vizând încălcarea unei forme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., în sensul că cererea de chemare în judecată nefiind semnată de reclamant, este nulă. S-a motivat, pe baza probelor aflate la dosar, că acțiunea a fost semnată de o altă persoană, la final figurând semnul grafic / înaintea unei semnături, care, prin comparare de scripte s-a considerat că nu aparține lui F.E.R.; că nu există nici o procură, prin care reclamantul să fi împuternicit o altă persoană cu exercitarea acțiunii, și că împuternicirea avocațială a fost eliberată în baza contractului de asistență juridică fără număr, din data de 27 septembrie 1999, care este ulterioară intentării acțiunii. A mai motivat instanța, că cererea nefiind semnată de reclamant, este nulă potrivit art. 133 C. proc.

civ. Că deși această nulitate poate fi acoperită în tot cursul judecății, iar în speță a fost invocată prin motivele de recurs din luna aprilie 2002, reclamantul nu a formulat nici întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru suplinirea respectivei lipse. La 14 februarie 2003, F.E.R. a formulat contestație în anulare, împotriva menționatei decizii, întemeindu-se în drept pe prevederile art. 318 teza I C. proc. civ. A susținut că instanța de recurs, reținând că cererea de chemare în judecată nu a fost semnată de reclamant, a comis o greșeală de fapt involuntară. Consideră că cererea de chemare în judecată este semnată de reclamant, de vreme ce, până la data recursului, această problemă nu a mai fost invocată.

Contestația în anulare nu este fondată. Potrivit art. 318 teza I C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. În speță, soluția pronunțată prin decizia atacată cu contestație în anulare, nu este rezultatul vreunei greșeli materiale. Dimpotrivă, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă clar că aceasta a fost semnată de altă persoană și nu de către reclamant, iar la data introducerii acțiunii nu exista nici împuternicire avocațială și nici mandat în favoarea unei alte persoane. Prin urmare, cererea de chemare în judecată necuprinzând semnătura, iar reclamantul neprezentându-se nici după declararea recursului în aprilie 2002, pentru a suplini această lipsă, potrivit art. 133 alin. (1) C. proc.

civ., este nulă. Fiind o nulitate de ordine publică prevăzută anume de lege, în care vătămarea se prezumă conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ea poate fi ridicată, în orice stadiu al pricinii, astfel cum prevede art. 108 alin. (1), așa încât susținerea contestatorului cum că dovada semnării cererii de chemare în judecată ar constitui-o împrejurarea că până în recurs, această problemă nu a mai fost invocată, nu poate fi luată în considerare. În consecință, contestația în anulare urmează să fie respinsă, soluția pronunțată prin decizia nr. 333 din 31 ianuarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, nefiind rezultatul vreunei greșeli materiale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge contestația în anulare formulată de F.E.R. împotriva deciziei nr. 333 din 31 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2004.