ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4694/2003

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1435 din 9 aprilie 2002 Curtea Supremă de Justiție, secția civilă a respins contestația în anulare formulată de T.F.T. împotriva deciziei nr. 515 din 16 februarie 1999 a aceleași instanțe. În soluționarea contestației în anulare se constată că prin sentința nr. 1254/S din 2 decembrie 1997 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția civilă, T.F.T. a fost pus sub interdicție întrucât din cauza bolii psihice de care suferă nu are discernământul faptelor sale. Sentința tribunalului a devenit definitivă prin decizia nr. 70/Ap din 24 martie 1998 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și irevocabilă prin decizia nr. 515 din 16 februarie 1999 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă.

Interdicția judecătorească este o măsură de ocrotire, de drept civil, care se ia de către instanță față de persoana fizică lipsită de discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale datorită alienației sau debilității mintale. Principalul efect al punerii unei persoane fizice sub interdicție judecătorească este lipsirea ei de capacitate de exercițiu, ceea ce crează o stare permanentă de incapacitate. În urma punerii sub interdicție, din momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, contestatorul a devenit lipsit complet de capacitate de exercițiu, neavând, astfel, aptitudinea de a încheia personal acte juridice civile ori de a efectua alte acte de dispoziție, cum sunt acțiunile ori cererile adresate justiției, fără reprezentare legală.

Pentru considerentele arătate, contestația în anulare va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2003.