ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4694/2003

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

decizia nr. 1435 din 9 aprilie 2002 Curtea Supremă de Justiție, secția civilă a

respins contestația în anulare formulată de T.F.T. împotriva deciziei nr. 515

din 16 februarie 1999 a aceleași instanțe.

În soluționarea contestației în anulare se

constată că prin sentința nr. 1254/S din 2 decembrie 1997 pronunțată de

Tribunalul Brașov, secția civilă, T.F.T.  a  fost  pus  sub interdicție

întrucât  din cauza bolii psihice de care suferă nu are discernământul faptelor

sale. Sentința tribunalului a devenit definitivă prin decizia nr. 70/Ap din 24

martie 1998 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și irevocabilă prin decizia

nr. 515 din 16 februarie 1999 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă.

Interdicția judecătorească este o măsură de

ocrotire, de drept civil, care se ia de către instanță față de persoana fizică

lipsită de discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale

datorită alienației sau debilității mintale. Principalul efect al punerii unei

persoane fizice sub interdicție judecătorească este lipsirea ei de capacitate

de exercițiu, ceea ce crează o stare permanentă de incapacitate.

În urma punerii sub interdicție, din momentul

rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, contestatorul a devenit lipsit

complet de capacitate de exercițiu, neavând, astfel, aptitudinea de a încheia

personal acte juridice civile ori de a efectua alte acte de dispoziție, cum

sunt acțiunile ori cererile adresate justiției, fără reprezentare legală.

Pentru considerentele arătate, contestația în

anulare va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2003.