ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1892/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1892/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de
18 aprilie 2002, reclamanta SC A.P. SRL București a solicitat anularea
Ordinului pentru aprobarea Normelor metodologice de autorizare și efectuare a
transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora, nr. 1842 din 4
decembrie 2001 (M. Of. nr. 58/28.01.2002).
În motivarea acțiunii, reclamanta a
arătat că mai multe din dispozițiile ordinului încalcă vădit legislația
generală și specifică în vigoare și că prin aplicarea lor ar urma să fie
vătămată în drepturile sale recunoscute de lege.
Prin sentința civilă nr. 651/2002 a
Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost
respinsă, reținându-se că reclamanta și intervenientele nu au un drept vătămat
conform art. 1din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs în termen reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat,
în esență, că Protocolul depus la dosar de pârât, se referă numai la art. 16
lit. c) și art. 17 și Anexele 7 și 9 din Ordin, iar susținerea pârâtului, în
sensul că ordinul nu se aplică, nu este relevantă.
Verificând cauza în funcție de
motivele de recurs formulate în lumina dispozițiilor art. 304
1
C.
proc. civ., Curtea constată că recuresul nu este fondat, sentința fiind legală
și temeinică.
Ordinul nr. 1842/2002, pentru
aprobarea Normelor metodologice de autorizare și efectuare a transporturilor
rutiere și a activităților conexe acestora, nu a fost pus în aplicare, astfel
încât reclamantei-recurente nu i s-a încălcat vreun drept prevăzut de lege,
astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Pentru neaplicarea Normelor s-a
încheiat un Protocol între M.L.P.T.L., reprezentat de Autoritatea Rutieră
Română și Uniunea Societăților de Expediții din România, referitor la Licența
de execuție pentru activitățile conexe transporturilor, art. 16 lit. c) și e),
art. 17 și Anexele nr. 7 și 9. Ulterior, Ordinul contestat a fost modificat și
completat, ținându-se cont de observațiile formulate de Uniunea Societăților de
Expediții din România, prin Ordinul nr. 1187/2002.
Pentru considerentele expuse,
recursul va fi respins ca nefundat, în cauză neexistând temeiuri de casare de
ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc.
civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A.P. SRL, împotriva
sentinței civile nr. 651 din 19 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția
de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 20 mai 2003.