ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 933/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 933/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
R O M Â N I A
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
SECȚIA CIVILĂ
D E C I Z I A NR.933 DOSAR
NR.4405/2001
S-a luat în examinare recursul declarat de
reclamanții S.G., R.M.D., E.A.C., E.M., E.A.C., H.L.(L.),W.R.I.și W.M.J.împotriva
deciziei nr.226 din 20 iulie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.
La apelul nominal s-au
prezentat recurenții-reclamanți R.M.D. și E.A.C., prima, asistată, iar secunda
reprezentată de avocat P.A., E.A.C. în nume propriu și în calitate de mandatară
a L.H., S.G. prin mandatar S.A., precum și intimații-intervenienți B.G., V.O.,
B.A., S.C.și S.M., toți prin avocat I.M.. Au lipsit intimații-pârâți Regia
Autonomă EDPP Constanța, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,
Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța prin primar.
Procedura completă.
Avocat P.A. depune în
xerocopie certificatul de calitate de moștenitor nr.332 din 25 octombrie 2002
de pe urma defunctei B.R., decedată la 9 decembrie 2000.
Instanța pune în discuție
aspectul privind soluționarea cauzei de către Tribunalul Constanța la 22
ianuarie 2001, față de reclamanta B.R., decedată la 9 decembrie 2000.
Avocat P.A. arată că
hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale, pentru motivul invocat din oficiu
și se impune casarea cu trimitere la prima instanță.
E.A.C. lasă la aprecierea
instanței soluționarea problemei puse în discuție.
Avocat I.M. solicită
admiterea apelului, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre
rejudecare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată
sub nr.11466/1996 din 26 august 1996 la Judecătoria Constanța, reclamanții
E.A., B.R., E.A.C., E.F., S.G., E.M. și R. M.D. au chemat în judecată pe pârâții
Consiliul local Constanța, Regia Autonomă de Exploatare a Domeniului Public și
Privat Constanța, Orașul Constanța prin primar și Direcția Generală a
Finanțelor Publice Constanța, pentru a se constata nulitatea Decretului
nr.92/1950 în baza căruia imobilul din Constanța, str.Cuza Vodă nr.68, în
prezent nr.60, a trecut în proprietatea statului, iar pârâții să fie obligați
să recunoască reclamanților dreptul de proprietate predându-le posesia și
totodată să se radieze mențiunile de atestare a calității de bun naționalizat
și actele subsecvente de dispoziție asupra unor dezmembrăminte ale dreptului de
proprietate.
Prin cererea înregistrată
la aceeași dată și la aceeași instanță sub nr.11741/1996, reclamanții E.A.C.,
H.L.și W.B.au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor și Consiliul
local Constanța pentru recunoașterea dreptului de proprietate, dobândit pentru
cauză de moarte în părți egale, de la autorii E.C.și S.T.asupra imobilului din
Constanța, str.Cuza Vodă nr.60, fost 68 și predarea posesiei fizice. Totodată
s-a cerut reconstituirea dreptului de proprietate al antecesorului conform
art.583 C.proc.civ.și radierea sau, după caz, infirmarea mențiunilor sau
actelor de dispoziție, privitoare sau rezultate dintr-o altă condiție juridică
decât cea reclamată, pentru falsă cauză.
V.O., B.G., B.A., S.A.C.și
S.M. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, susținând că au
ocupat imobilul în calitate de chiriași și ulterior l-au cumpărat în temeiul
dispozițiilor Legii nr.112/1995 încheind acte de vânzare-cumpărare cu pârâtul
Consiliul local al municipiului Constanța.
Cele două cauze au fost
conexate prin încheierea din 11 decembrie 1997 formând dosarul nr.11466/1996 al
Judecătoriei Constanța.
Prin sentința civilă
nr.9793 din 25 iunie 1998 Judecătoria Constanța a respins cererea principală și
cererea conexă, precum și cererea de intervenție în interes propriu. A respins
excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor și
excepția prescripției dreptului la acțiune.
Reclamanții au apelat
sentința judecătoriei, iar prin decizia nr.1140 din 12 mai 1999 pronunțată de
Tribunalul Constanța, secția civilă, a fost admis apelul, desființată sentința
nr.9793/1998 a Judecătoriei Constanța, iar cauza a fost trimisă aceluiași
tribunal pentru judecarea pe fond potrivit art.2 pct.1 lit.”b” C.proc.civ.
Procedând la soluționarea
pe fond a cauzei prin sentința civilă nr.38 din 22 ianuarie 2001 Tribunalul
Constanța, secția civilă a respins excepțiile:
- inadmisibilității
acțiunii;
- lipsei calității
procesuale active și
- prescrierii dreptului
reclamanților la acțiune;
A respins acțiunea
principală și cererea conexă, ca nefondate. A admis cererea de intervenție. A
admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul
Finanțelor.
Apelul împotriva sentinței
formulat de reclamanții S.G., R.M.D., E.A.C., E.M., E.A.C., H.L., W.Ș.T.,
W.R.I.a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.226 din 20 iulie 2001 a
Curții de Apel Constanța, secția civilă.
Împotriva soluției
pronunțate de Curtea de Apel, reclamanții au declarat recurs invocând motivele
de casare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 din C. proc. civ.
Reiterând motivele din apel
au susținut că instanța a omis să introducă în cauză pe toți moștenitorii
defunctului W.B., a considerat în mod greșit că nu s-a probat dreptul de
proprietate și a soluționat pricina în temeiul Legii nr.10/2001 intrată în
vigoare la 14 februarie 2001, deși acțiunea a fost formulată din august 1996.
Recursul este fondat și
urmează a fi admis pentru motivele ce succed.
Așa după cum rezultă din
expunerea rezumată a lucrărilor aflate la dosar, cauza a fost soluționată pe
fond prin sentința civilă nr.38 din 22 ianuarie 2001 a Tribunalului Constanța
prin care s-au respins excepțiile inadmisibilității acțiunii, lipsei calității
procesuale active și prescrierii dreptului la acțiune și s-a respins, ca
nefondată acțiunea principală și cererea conexă formulată de reclamanții S. G.,
R.M.D., E.A.C., E.M., B.R., E.A.C., H.L., W.Ș.T. și W.R.I.
Soluția pronunțată de
instanța de fond a fost menținută de Curtea de Apel Constanța care, prin
decizia nr.226 din 20 iulie 2001 a respins, ca nefondat apelul formulat de
reclamanții S.G., R.M.D., E.A.C., E.M., E.A.C., H.L., W.Ș.T., W.R.I.
La cererea instanței recurenții-reclamanți
au prezentat la dosar, în xerocopie, certificatul de calitate de moștenitor
nr.332 din 25 octombrie 2002 de pe urma defunctei B.R. decedată la 9 decembrie
2000.
Potrivit art.41 (1)
C.proc.civ. orice persoană care are folosința drepturilor civile, poate să fie
parte în judecată.
Această dispoziție legală
se referă la capacitatea procesuală de folosință, care, nu este altceva decât
aplicarea pe plan procesual a capacității civile de folosință.
Capacitatea de folosință –
parte componentă a capacității civile – este aptitudinea generală și abstractă
a unei persoane de a avea toate drepturile și obligațiile civile. Aceasta
începe, potrivit art.7 alin.1 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele
fizice și persoanele juridice, de la nașterea persoanei și încetează odată cu
moartea acesteia.
În speță, instanța de fond
a soluționat pricina la 22 ianuarie 2001 față de reclamanta B.R. al cărei deces
survenise la 9 decembrie 2000, deci față de o persoană lipsită de capacitate de
folosință.
Soluția instanței de
fond a fost menținută de instanța de apel, care, prin decizia nr.226/20.07.2001
recurată, a respins apelul reclamanților.
Procedând astfel, ambele
instanțe au pronunțat hotărâri greșite, motiv pentru care, recursul urmează a
fi admis, deciziile pronunțate urmează a fi casate, iar cauza urmează a fi
trimisă spre rejudecare aceluiași tribunal.
În rejudecare, instanța
urmează a examina toate motivele de recurs invocate de recurenții-reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții S.G.,
R.M.D., E.A.C., E.M., E. C., H.L.(L.),W.Ș.T., W.R.I.și W.M.J.împotriva deciziei
nr.226 din 20 iulie 2001 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.
Casează susmenționata decizie precum și sentința
nr.38 din 22 ianuarie 2001 a Tribunalului Constanța, secția civilă.
Trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie
2003.