ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 80/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Administrația financiară, prin

Hotărârea nr. 38 din 13 octombrie 2000, a respins cererea SC A. SA Bacău, prin

care a solicitat acordarea facilităților fiscale, aferente anului 1999 la

bugetul de stat, prevăzute de O.G. nr. 11/1999, respectiv reducerea acestora de

1/12, iar Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de

Stat Bacău a respins contestația formulată împotriva acestei hotărâri

(dispoziția nr. 384 din 5 decembrie 2000).

Ministerul Finanțelor – Direcția de

Soluționare a Contestațiilor, prin decizia nr. 528 din 25 aprilie 2001, a admis

contestația formulată de SC A. SA Bacău, pentru suma de 1.567.741.029 lei,

reprezentând: 288.005.215 lei reducere de 1/12 din impozitul pe profit și

461.712.190 lei, reducerea de 1/12 din impozitul pe salarii.

Totodată, a respins ca fără obiect

contestația formulată de societate, pentru suma de 812.023.624 lei,

reprezentând reducerea de 1/12 din T.V.A.; apoi, a respins ca nefondată

contestația privind suma de 461.712.181 lei, reprezentând reducerea de 1/12 aplicată

asupra cotei de 50% din impozitul pe salarii, nevirată la bugetul de stat.

Curtea de Apel Bacău, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 101 din 27 iulie 2001, a

respins acțiunea SC A. SA Bacău, prin care a solicitat anularea deciziei nr.

528/2001, privind suma de 461.712.181 lei, reprezentând reducerea de1/12

aplicată asupra cotei de 50% din impozitul pe salarii, nevirată la bugetul de

stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

În anul 1999, reclamanta a

înregistrat și a virat la termen, impozitul pe salarii, potrivit Legii

bugetului de stat pe 1998, direcționat pe cele trei destinații, respectiv 50%

la bugetul de stat, 40% (35%) la bugetul județean și 20% (15%) la bugetul

local.

Dar, în anexa întocmită potrivit

Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 11/1999, la capitolul „impozit

pe salarii” reclamanta a aplicat reducerea de 1/12 asupra întregii sume virate

în anul 1999, în cuantum de 923.424.371 lei, deși această reducere trebuia

aplicată, conform art. 1 din ordonanță, numai asupra cotei de 50% din impozitul

pe salarii virată la bugetul de stat (461.712.190 lei ), nu și asupra

diferenței din impozitul pe salarii virat la bugetul local și, respectiv,

bugetul județean.

În ce privește susținerea reclamantei,

în sensul că aplicarea reducerii de 1/12 menționată la art. 1 din O.U.G. nr.

11/1999, vizează și cota de 50% din impozitul pe salarii virat la bugetul local

și bugetul județean, s-a reținut că este nefondată, deoarece, potrivit art. 8

alin. (3) din Legea nr. 189/1998, privind finanțele publice locale, impozitul

pe salarii se achită diferențiat, pe sectoare bugetare, respectiv bugetul de

stat, bugetul local și bugetul județean, iar potrivit art. 1 din ordonanță,

aplicarea cotei de reducere de 1/12, se face numai asupra impozitului pe

salarii virat la bugetul de stat.

Împotriva sentinței a declarat

recurs SC A. SA Bacău, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în

esență, că obligația de plată a impozitului pe salarii este o obligație unitară

față de bugetul de stat, potrivit Legii nr. 36/1999, privind bugetul de stat pe

anul 1999 și deci, reducerea de 1/12 menționată în O.U.G. nr. 11/1999, privește

și cota de 50% din impozitul pe salarii virat la bugetul local și bugetul

județean.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea

nr. 189/1998, privind finanțele publice locale, veniturile bugetare locale se

formează din impozite, taxe, alte venituri și din venituri cu destinația

specială, precum și din cote și sume defalcate din unele venituri ale bugetului

de stat, cote adiționale la unele venituri ale bugetului de stat și ale

bugetelor locale și din transferarea cu destinație specială de la bugetul de

stat.

Din impozitul pe salarii datorat

bugetului de stat, potrivit alin. 3 din art. 8, unitatea virează, la data

plății salariului, o cotă de 50% la bugetul de stat, 40% la bugetul unităților

administrativ-teritoriale, în a căror rază se desfășoară activitatea și 10% la

bugetul județului respectiv.

Deci, legiuitorul distinge trei entități bugetare

autonome: bugetul de stat, bugetul local și bugetul județean.

O.U.G. nr. 11/1999, prin art. 1

statuează că, contribuțiile, persoanelor juridice, care achită integral și la

termenele legale, toate obligațiile curente la bugetul de stat pentru anul

1999, reprezentând impozit pe salarii, impozit pe profit, T.V.A., beneficiază

de reducerea obligațiilor aferente acestui an, cu 1/12 din fiecare obligație.

Așadar, ordonanța prevede reducerea

cu 1/12, numai a obligațiilor curente la bugetul de stat pentru anul 1999, nu

și a obligațiilor la bugetele locale și județene, ca entități bugetare

autonome.

În consecință, soluția adoptată de prima instanță

este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A.

SA Bacău, împotriva sentinței civile nr. 101 din 27 iulie 2001 a Curții de Apel

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 16 ianuarie 2003.