ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 80/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Administrația financiară, prin Hotărârea nr. 38 din 13 octombrie 2000, a respins cererea SC A. SA Bacău, prin care a solicitat acordarea facilităților fiscale, aferente anului 1999 la bugetul de stat, prevăzute de O.G. nr. 11/1999, respectiv reducerea acestora de 1/12, iar Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Bacău a respins contestația formulată împotriva acestei hotărâri (dispoziția nr. 384 din 5 decembrie 2000). Ministerul Finanțelor – Direcția de Soluționare a Contestațiilor, prin decizia nr. 528 din 25 aprilie 2001, a admis contestația formulată de SC A. SA Bacău, pentru suma de 1.567.741.029 lei, reprezentând: 288.005.215 lei reducere de 1/12 din impozitul pe profit și 461.712.190 lei, reducerea de 1/12 din impozitul pe salarii.

Totodată, a respins ca fără obiect contestația formulată de societate, pentru suma de 812.023.624 lei, reprezentând reducerea de 1/12 din T.V.A.; apoi, a respins ca nefondată contestația privind suma de 461.712.181 lei, reprezentând reducerea de 1/12 aplicată asupra cotei de 50% din impozitul pe salarii, nevirată la bugetul de stat. Curtea de Apel Bacău, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 101 din 27 iulie 2001, a respins acțiunea SC A. SA Bacău, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 528/2001, privind suma de 461.712.181 lei, reprezentând reducerea de1/12 aplicată asupra cotei de 50% din impozitul pe salarii, nevirată la bugetul de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: În anul 1999, reclamanta a înregistrat și a virat la termen, impozitul pe salarii, potrivit Legii bugetului de stat pe 1998, direcționat pe cele trei destinații, respectiv 50% la bugetul de stat, 40% (35%) la bugetul județean și 20% (15%) la bugetul local. Dar, în anexa întocmită potrivit Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 11/1999, la capitolul „impozit pe salarii” reclamanta a aplicat reducerea de 1/12 asupra întregii sume virate în anul 1999, în cuantum de 923.424.371 lei, deși această reducere trebuia aplicată, conform art. 1 din ordonanță, numai asupra cotei de 50% din impozitul pe salarii virată la bugetul de stat (461.712.190 lei ), nu și asupra diferenței din impozitul pe salarii virat la bugetul local și, respectiv, bugetul județean.

În ce privește susținerea reclamantei, în sensul că aplicarea reducerii de 1/12 menționată la art. 1 din O.U.G. nr. 11/1999, vizează și cota de 50% din impozitul pe salarii virat la bugetul local și bugetul județean, s-a reținut că este nefondată, deoarece, potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 189/1998, privind finanțele publice locale, impozitul pe salarii se achită diferențiat, pe sectoare bugetare, respectiv bugetul de stat, bugetul local și bugetul județean, iar potrivit art. 1 din ordonanță, aplicarea cotei de reducere de 1/12, se face numai asupra impozitului pe salarii virat la bugetul de stat. Împotriva sentinței a declarat recurs SC A. SA Bacău, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că obligația de plată a impozitului pe salarii este o obligație unitară față de bugetul de stat, potrivit Legii nr. 36/1999, privind bugetul de stat pe anul 1999 și deci, reducerea de 1/12 menționată în O.U.G.

nr. 11/1999, privește și cota de 50% din impozitul pe salarii virat la bugetul local și bugetul județean. Recursul este nefondat. Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 189/1998, privind finanțele publice locale, veniturile bugetare locale se formează din impozite, taxe, alte venituri și din venituri cu destinația specială, precum și din cote și sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cote adiționale la unele venituri ale bugetului de stat și ale bugetelor locale și din transferarea cu destinație specială de la bugetul de stat. Din impozitul pe salarii datorat bugetului de stat, potrivit alin. 3 din art. 8, unitatea virează, la data plății salariului, o cotă de 50% la bugetul de stat, 40% la bugetul unităților administrativ-teritoriale, în a căror rază se desfășoară activitatea și 10% la bugetul județului respectiv.

Deci, legiuitorul distinge trei entități bugetare autonome: bugetul de stat, bugetul local și bugetul județean. O.U.G. nr. 11/1999, prin art. 1 statuează că, contribuțiile, persoanelor juridice, care achită integral și la termenele legale, toate obligațiile curente la bugetul de stat pentru anul 1999, reprezentând impozit pe salarii, impozit pe profit, T.V.A., beneficiază de reducerea obligațiilor aferente acestui an, cu 1/12 din fiecare obligație. Așadar, ordonanța prevede reducerea cu 1/12, numai a obligațiilor curente la bugetul de stat pentru anul 1999, nu și a obligațiilor la bugetele locale și județene, ca entități bugetare autonome. În consecință, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A. SA Bacău, împotriva sentinței civile nr. 101 din 27 iulie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16 ianuarie 2003.