ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1337/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de pârâta S.N.P. „P.” S.A. – Sucursala „P.”

Târgoviște împotriva deciziei nr.73 din 18 iulie 2002 a Curții de Apel Ploiești

– Secția civilă.

La

apelul nominal s-a prezentat: intimatul reclamant B.G., personal și asistat de

avocata M.Ș., lipsind recurenta pârâtă.

Procedura

completă.

Recursul

nu este timbrat legal. Recurenta pârâtă, deși a fost citată, pentru acest

termen, cu mențiunea timbrării recursului cu taxa judiciară de 9.066.348 lei și

cu timbru judiciar de 50.000 lei, nu a dat curs acestei dispoziții.

Instanța

pune în discuție aspectul netimbrării recursului.

Avocata

M.Ș., pentru intimatul reclamant B.G., solicită anularea recursului ca

netimbrat, cu acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 7.000.000 lei,

reprezentând onorariu, conform chitanțelor depuse la dosar.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul

B.G. a chemat în judecată S.N.P.P.S.A. – Sucursala P. Tîrgoviște – Schela

Moreni, solicitând obligarea acesteia să-i achite contravaloarea  lipsei de

folosință a terenurilor în suprafață de 10.105 m.p., aflate pe raza

localității  Bucani, începând din anul 1994 la zi.

Tribunalul

Dîmbovița, învestit cu soluționarea pricinii, prin declinarea de competență

dispusă de Judecătoria Tîrgoviște (sentința civilă nr.2355 din 9 aprilie 1999),

pe baza probelor administrate, prin sentința nr.111 din 6 iulie 2001, a  admis

acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 243.123.840

lei reprezentând despăgubiri civile și cheltuieli de judecată în sumă de

33.850.000 lei.

Ambele

părți au declarat apel împotriva sentinței tribunalului.

Curtea

de Apel Ploiești – secția civilă, prin decizia nr.73 din 18 iulie 2002, a admis

apelul reclamantului și a schimbat, în parte, sentința tribunalului în sensul

obligării pârâtei la plata sumei de 433.518.000 lei cu titlu de despăgubiri

civile și a cheltuielilor de judecată în sumă de 11.510.000 lei, menținând

restul dispozițiilor din sentință.

Prin

aceeași decizie, recursul pârâtei a fost respins.

Împotriva

deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta S.N.P. „P.” S.A,. –

Sucursala „P.” Tîrgoviște, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală pentru

motivele prevăzute de art.304 pct.9 și 10 din C.proc.civ..

În

dezvoltarea motivelor, recurenta pârâtă susține că deși reclamantul nu și-a

dovedit dreptul de proprietate asupra terenurilor din punctele Crângu lui

Ciobănică, La Pompieri și Obște, care nu sunt cuprinse în titlurile de

proprietate, instanța de apel  a acordat totuși acestuia despăgubiri și pentru

menționatele terenuri.

Referindu-se

la despăgubiri care, în opinia sa, sunt justificate doar cu privire la

terenurile pentru care s-a făcut dovada dreptului de proprietate, recurenta

pârâtă susține că în mod greșit instanța de apel nu a dedus din calcul

cheltuielile de producție de 60%.

În speță, recurenta pârâtă mai susține că în mod greșit instanța

de apel i-a respins obiecțiunile la raportul de expertiză care, între altele,

vizau și aspectele redate mai sus.

Analiza

motivelor de recurs este de prisos a fi făcută față de faptul că recurenta nu a

satisfăcut obligația de timbrare în cauză.

Într-adevăr,

din dosar rezultă că, în raport de motivele de recurs formulate, instanța a

stabilit, în sarcina pârâtei, o taxă judiciară de timbru de 9.066.348 lei și un

timbru judiciar de 50.000 lei (fila 1 din dosar).

Măsura

luată și cuantumul taxelor datorate au fost aduse la cunoștință unității

recurente odată cu citația dar, deși legal citată, aceasta nu s-a conformat

dispoziției instanței.

Potrivit

dispozițiilor legale aplicabile în materie, taxele de timbru și timbrul

judiciar se plăteasc anticipat (art.3 și 9 din O.G.  privind timbru judiciar –

cu modificările ulterioare și art.20 (1) din Legea nr.146/1997 privind taxele

judiciare de timbru).

Cu

totul excepțional, în condițiile art.20 (2) din Legea nr.146/1997,  instanțele

judecătorești pot reține cereri sau acțiuni netimbrate sau insuficient

timbrate, obligând partea să plătească taxele până la  primul termen de

judecată. Neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu anularea acțiunii

sau a cererii, în conformitate cu art.20 (3) din Legea nr.146/1997, dispoziții

incidente și în cazul neaplicării timbrului judiciar.

În

cauză, unitatea recurentă pârâtă nu s-a conformat dispozițiilor legale citate,

astfel încât recursul va fi anulat ca netimbrat.

Văzând

și dispozițiile art.274 din C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează, ca netimbrat, recursul

declarat de pârâta S.N.P.„P.” S.A. – Sucursala  „P.” Tîrgoviște împotriva

deciziei nr.73 din 18 iulie 2002 a Curții de Apel Ploiești – Secția civilă.

Obligă pe recurenta pârâtă să

plătească intimatului reclamant B.G. suma de 7.000.000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 2 aprilie 2003.