ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1337/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1337/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.N.P. „P.” S.A. – Sucursala „P.” Târgoviște împotriva deciziei nr.73 din 18 iulie 2002 a Curții de Apel Ploiești – Secția civilă. La apelul nominal s-a prezentat: intimatul reclamant B.G., personal și asistat de avocata M.Ș., lipsind recurenta pârâtă. Procedura completă. Recursul nu este timbrat legal. Recurenta pârâtă, deși a fost citată, pentru acest termen, cu mențiunea timbrării recursului cu taxa judiciară de 9.066.348 lei și cu timbru judiciar de 50.000 lei, nu a dat curs acestei dispoziții. Instanța pune în discuție aspectul netimbrării recursului. Avocata M.Ș., pentru intimatul reclamant B.G., solicită anularea recursului ca netimbrat, cu acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 7.000.000 lei, reprezentând onorariu, conform chitanțelor depuse la dosar.
C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul B.G. a chemat în judecată S.N.P.P.S.A. – Sucursala P. Tîrgoviște – Schela Moreni, solicitând obligarea acesteia să-i achite contravaloarea lipsei de folosință a terenurilor în suprafață de 10.105 m.p., aflate pe raza localității Bucani, începând din anul 1994 la zi. Tribunalul Dîmbovița, învestit cu soluționarea pricinii, prin declinarea de competență dispusă de Judecătoria Tîrgoviște (sentința civilă nr.2355 din 9 aprilie 1999), pe baza probelor administrate, prin sentința nr.111 din 6 iulie 2001, a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 243.123.840 lei reprezentând despăgubiri civile și cheltuieli de judecată în sumă de 33.850.000 lei.
Ambele părți au declarat apel împotriva sentinței tribunalului. Curtea de Apel Ploiești – secția civilă, prin decizia nr.73 din 18 iulie 2002, a admis apelul reclamantului și a schimbat, în parte, sentința tribunalului în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 433.518.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și a cheltuielilor de judecată în sumă de 11.510.000 lei, menținând restul dispozițiilor din sentință. Prin aceeași decizie, recursul pârâtei a fost respins. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta S.N.P. „P.” S.A,. – Sucursala „P.” Tîrgoviște, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală pentru motivele prevăzute de art.304 pct.9 și 10 din C.proc.civ..
În dezvoltarea motivelor, recurenta pârâtă susține că deși reclamantul nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra terenurilor din punctele Crângu lui Ciobănică, La Pompieri și Obște, care nu sunt cuprinse în titlurile de proprietate, instanța de apel a acordat totuși acestuia despăgubiri și pentru menționatele terenuri. Referindu-se la despăgubiri care, în opinia sa, sunt justificate doar cu privire la terenurile pentru care s-a făcut dovada dreptului de proprietate, recurenta pârâtă susține că în mod greșit instanța de apel nu a dedus din calcul cheltuielile de producție de 60%. În speță, recurenta pârâtă mai susține că în mod greșit instanța de apel i-a respins obiecțiunile la raportul de expertiză care, între altele, vizau și aspectele redate mai sus.
Analiza motivelor de recurs este de prisos a fi făcută față de faptul că recurenta nu a satisfăcut obligația de timbrare în cauză. Într-adevăr, din dosar rezultă că, în raport de motivele de recurs formulate, instanța a stabilit, în sarcina pârâtei, o taxă judiciară de timbru de 9.066.348 lei și un timbru judiciar de 50.000 lei (fila 1 din dosar). Măsura luată și cuantumul taxelor datorate au fost aduse la cunoștință unității recurente odată cu citația dar, deși legal citată, aceasta nu s-a conformat dispoziției instanței. Potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materie, taxele de timbru și timbrul judiciar se plăteasc anticipat (art.3 și 9 din O.G. privind timbru judiciar – cu modificările ulterioare și art.20 (1) din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru).
Cu totul excepțional, în condițiile art.20 (2) din Legea nr.146/1997, instanțele judecătorești pot reține cereri sau acțiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, în conformitate cu art.20 (3) din Legea nr.146/1997, dispoziții incidente și în cazul neaplicării timbrului judiciar. În cauză, unitatea recurentă pârâtă nu s-a conformat dispozițiilor legale citate, astfel încât recursul va fi anulat ca netimbrat. Văzând și dispozițiile art.274 din C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE: Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta S.N.P.„P.” S.A. – Sucursala „P.” Tîrgoviște împotriva deciziei nr.73 din 18 iulie 2002 a Curții de Apel Ploiești – Secția civilă. Obligă pe recurenta pârâtă să plătească intimatului reclamant B.G. suma de 7.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2003.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.