ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3121/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamantul S.P.I. a chemat în judecată

Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâtul să dispună completarea deciziei nr. 4299/2000 a

Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă,

în sensul acordării calității de luptător în Rezistența anticomunistă cu

obligarea Statului Român, prin Ministerul de Finanțe să-i plătească

indemnizația la care are dreptul potrivit art. 3 din Decretul - Lege nr. 118/1990,

cu modificările ulterioare.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că

părinții săi au fost strămutați în anul 1951 din motive politice, din comuna

Prunișor județul Mehedinți în comuna Dragalina, județul Călărași, la acea dată

reclamantul având vârsta de 24 de ani.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 18/F/C din 3 februarie 2003

a respins acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această soluție instanța a

reținut că prin cererea ce a stat la baza emiterii hotărârii nr. 4299/2000 nu

s-a solicitat de către reclamant stabilirea propriei calității de luptător în

rezistența anticomunistă ci recunoașterea acesteia în favoarea tatălui său, or

transferul calității de luptător nu poate opera de la părinți la reclamant.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală

și netemeinică a declarat recurs S.P.I.

Recurentul a susținut , în esență, că atât

comisia cât și instanța de fond au omis să se pronunțe asupra capătului de

cerere privind stabilirea calității sale de luptător în rezistența

anticomunistă, deși el a solicitat acest lucru așa cum rezultă din alin. (8) și

(9) al sesizării adresată Comisiei pentru constatarea calității de luptător în

rezistența anticomunistă.

Recursul este nefondat.

Prin O.U.G. nr. 214 din 29 decembrie 1999 se

recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă desfășurată în

perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 persoanelor condamnate pentru

infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor

măsuri administrative abuzive.

Strămutarea într-o altă localitate constituie o

măsură administrată abuzivă, conform art. 3 lit. d), iar potrivit art. 4 alin. (3),

la cerere Comisia pentru constatarea calității de luptător în revoluția

anticomunistă verifică și constată această calitate.

Potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999,

cererea pentru stabilirea calității de luptător în rezistența anticomunistă

poate fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unei măsuri administrative

abuzive, ori, după decesul acesteia, de soțul sau rudele până la gradul al

4-lea inclusiv, ori de o asociație având drept scop promovarea drepturilor

victimelor represiuni comuniste.

În cauză, reclamantul a solicitat acordarea

calității de luptător în rezistența anticomunistă și a drepturilor corespunzătoare

pentru sine însuși și nu pentru părinții săi ori, în anul 1951 când au fost

strămutați părinții săi reclamantul era major (24 ani) astfel că nefiind

strămutat nu se regăsesc nici condițiile pentru a i se recunoaște calitatea de

luptător în rezistența anticomunistă.

Ori, așa cum corect a reținut și instanța de

fond transferul calității de luptător nu poate opera de la părinți la reclamant

așa încât nefiind îndreptățit la cele prevăzute prin Decretul - Lege nr. 118/1990

astfel cum a fost modificat ulterior, recursul apare ca nefondat urmând a fi

respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de S.P.I. împotriva

sentinței civile nr. 18-F/C din 3 februarie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 9

octombrie 2003.