ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1841/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 28 octombrie 2002, reclamantul M.C. a chemat în judecată Casa de Pensii a

municipiului București, solicitând anularea deciziei nr. 446 din 17 iulie 2002

și aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că îndeplinește condițiile stabilite prin O.G. nr. 105/1999. Tatăl său

(macedonean) a fost strămutat din Bulgaria, Durostar, ca urmare a schimbului de

populație, și colonizat în centrul Pr. Mihai, comuna Pr. Mihai (N. Bălcescu).

Curtea de Apel Bucureșt, secția de

contencios administrativ,a pronunțat sentința nr. 1148 din 28 noiembrie 2002,

prin care a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 446/2002, emisă de pârâtă și a

obligat pârâta să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că reclamantul s-a născut la 18 noiembrie 1942, când părinții săi erau

refugiați din motive etnice și a dobândit prin naștere, statutul de refugiat,

îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

pentru acordarea drepturilor recunoscute de lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa de Pensii a municipiului București, solicitând casarea

hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că instanța de

fond nu a avut în vedere faptul că reclamantul nu îndeplinea cerințele legale,

întrucât el nu a fost strămutat din Bulgaria, ci numitul I.M., tatăl

solicitantului, reclamantul nefiind născut în acea perioadă.

În acest sens, susține recurenta,

sunt și Precizările nr. 1026 din 29 martie 2002 ale Casei Naționale de Pensii,

potrivit cărora nu beneficiază de dispozițiile Legii nr. 189/2000, copiii care

s-au născut în perioada de strămutare a părinților.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a apreciat corect

atât probele administrate, cât și Precizările nr. 1026 din 29 martie 2002, ale

Casei Naționale de Pensii, reținând că prin acest act administrativ nu pot fi

completate dispozițiile legii, în baza căreia a fost emis și nu pot fi

modificate prevederile legale referitoare la statutul juridic al minorului.

Fiind născut după data la care

părinții săi au fost strămutați (colonizați), din motive etnice, din

localitatea de domiciliu, intimatul a fost lipsit de dreptul său la domiciliul

legal, ca drept personal nepatrimonial, din categoria atribuțiilor de

identificare a persoanei.

Strămutarea din motive etnice a

afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat, până la

6 martie 1945, și pentru toți membrii familiei intimatului, strămutați din

motive etnice în altă localitate, în sensul că aceștia nu au avut în perioada

respectivă, o locuință statornică sau principală. În atare situație, instanța

de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză, prevederile Legii nr.

189/2000, pentru că la data nașterii sale, 18 noiembrie 1942, intimatul a avut,

asemenea părinților săi, statutul juridic de refugiat.

În consecință, intimatul care s-a născut

în perioada de strămutare (colonizare) al părinților săi, a suferit împreună cu

aceștia efectele strămutării din localitatea de domiciliu, fiind îndreptățit să

beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.

Față de considerentele expuse și

constatând că, potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu

există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat

prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 1148 din 28

noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 mai 2003.