ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2181/2003

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 261 din 13 septembrie 2000 a Tribunalului Neamț a fost admisă contestația formulată de S.S. în contradictoriu cu S.C. „A.A.” SNC și S.C. „K.C.” S.A., societate în faliment reprezentată de S.C. „G.C.” S.R.L. în calitate de lichidator și în consecință au fost obligate societățile comerciale menționate să opereze în carnetul de muncă al celui în cauză mențiunile solicitate, pe două perioade succesive. Recursul declarat de S.C. „G.C.” S.R.L. împotriva acestei hotărâri, a fost admis prin decizia nr. 1847 din 2 decembrie 2002 a Curții de Apel Bacău, prin care s-a dispus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Bicaz.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut în principal că potrivit art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 92/1976, rectificarea înscrierilor în cartea de muncă, precum și refuzul de a face astfel de înscrieri, poate fi contestată de cel interesat cu plângere la judecătoria, în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea care a luat măsura respectivă. La rândul său, Judecătoria Bicaz prin sentința civilă nr. 289 din 11 martie 2003 s-a declarat necompetentă să soluționeze litigiul și ca urmare și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Bacău, după care a dispus trimiterea cauzei Curții Supreme de Justiție spre a se pronunța asupra conflictului de competență. Hotărârea cuprinde o amplă și interesantă motivare în drept, reținându-se corect că nu există un conflict clasic de competență, pentru că instanța de recurs nu și-a declinat competența, ci a trimis direct pricina instanței competente spre soluționare în fond.

Se apreciază că este dedus judecății un conflict de drepturi, practic un litigiu de muncă, ce nu poate fi judecat decât de un complet specializat și într-o componență cu totul specială, la nivelul tribunalului și pentru că această instanță, deja s-a pronunțat în cauză, s-a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel competente. Investită în acest mod, Curtea constată că în adevăr deși nu există în speță conflict negativ de competență, în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ. ce reglementează situația în care două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină, are a stabili totuși care este instanța ce are de soluționat pricina de față.

În acest sens, sunt avute în vedere prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Și cum, instanța de recurs, respectiv Curtea de Apel Bacău, a reținut că în raport de obiectul pricinii, competența de soluționare revine judecătoriei, aceasta nu mai avea căderea să facă o altă analiză asupra competenței sau abrogării tacite sau implicite a unor prevederi ale legii speciale, ci numai să procedeze la judecarea pricinii, fără a se mai putea declara necompetentă. De aceea, în raport de cele arătate, se va trimite cauza Judecătoriei Bicaz, spre a proceda la judecarea cauzei în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a litigiului dintre reclamantul S.S. și pârâtele S.C. „A.A.” S.N.C. Bicaz, S.C. „K.C.” S.A. Piatra Neamț și S.C. „G.C.” S.R.L. Piatra Neamț în favoarea Judecătoriei Bicaz, căreia i se trimite dosarul. Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 mai 2003.