ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2181/2003

Asupra conflictului negativ de

competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 261 din 13 septembrie 2000

a Tribunalului Neamț a fost admisă contestația formulată de S.S. în

contradictoriu cu  S.C. „A.A.” SNC și S.C. „K.C.” S.A., societate în faliment

reprezentată de S.C. „G.C.” S.R.L. în calitate de lichidator și în consecință

au fost obligate  societățile comerciale menționate să opereze în carnetul de

muncă al celui în cauză mențiunile solicitate, pe două perioade succesive.

Recursul declarat de S.C. „G.C.”

S.R.L. împotriva acestei hotărâri, a fost admis prin decizia nr. 1847 din 2

decembrie 2002 a Curții de Apel Bacău, prin care s-a dispus casarea sentinței

și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Bicaz.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut

în principal că potrivit art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 92/1976,

rectificarea înscrierilor în cartea de muncă, precum și refuzul de a face

astfel de înscrieri, poate fi contestată  de cel interesat cu plângere la

judecătoria, în a cărei rază teritorială  își are sediul unitatea care a luat

măsura respectivă.

La rândul său, Judecătoria Bicaz prin sentința

civilă nr. 289 din 11 martie 2003 s-a declarat  necompetentă să soluționeze

litigiul și ca urmare și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel

Bacău, după care a dispus trimiterea cauzei Curții Supreme de Justiție spre a

se pronunța asupra conflictului de competență.

Hotărârea cuprinde o amplă și interesantă

motivare în drept, reținându-se corect că nu există un conflict clasic de

competență, pentru că instanța de recurs nu și-a declinat competența, ci a

trimis direct pricina instanței competente spre soluționare în fond. Se

apreciază că este dedus judecății un conflict de drepturi, practic un litigiu

de muncă, ce nu poate fi judecat decât de un complet specializat și într-o

componență cu totul specială, la nivelul tribunalului și pentru că această

instanță, deja s-a pronunțat în cauză, s-a dispus declinarea competenței în

favoarea Curții de Apel competente.

Investită în acest mod, Curtea constată că în

adevăr deși nu există în speță conflict negativ de competență, în sensul art. 20

pct. 2 C. proc. civ. ce reglementează situația în care două sau mai multe

instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca

aceeași pricină, are a stabili totuși care este instanța ce are de soluționat

pricina de față.

În acest sens, sunt avute în vedere prevederile

art. 315 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia, în caz de casare, hotărârile

instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii

pentru judecătorii fondului.

Și cum, instanța de recurs,

respectiv Curtea de Apel Bacău, a reținut că în raport de obiectul pricinii,

competența de soluționare revine judecătoriei, aceasta nu mai avea căderea să

facă o altă analiză asupra competenței sau abrogării tacite sau implicite a

unor prevederi ale legii speciale, ci numai să procedeze la judecarea pricinii,

fără a se mai putea declara  necompetentă.

De aceea, în raport de cele arătate, se va trimite

cauza Judecătoriei Bicaz, spre a proceda la judecarea cauzei în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare

a litigiului dintre reclamantul S.S. și pârâtele S.C. „A.A.” S.N.C. Bicaz, S.C.

„K.C.” S.A. Piatra Neamț și S.C. „G.C.” S.R.L. Piatra Neamț în favoarea

Judecătoriei Bicaz, căreia i se trimite dosarul.

Pronunțata în ședință publică, astăzi  26 mai  2003.