ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3344/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 10 februarie 2003, reclamanta B.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 6893 din 21 ianuarie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea pârâtei să-i recunoască drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, fiind persoană strămutată. În motivarea acțiunii, s-a arătat că în luna august 1941, familia reclamantei a fost strămutată din localitatea Ciucea, județul Cluj, într-o localitate din Ungaria, pentru considerentul că erau de naționalitate română și au revenit la data de 3 aprilie 1945. Prin sentința civilă nr. 290/1993, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă, reținându-se că tatăl reclamantei, lucrător la Căile Ferate, și-a schimbat locul de muncă într-o localitate din Ungaria, acesta fiind motivul pentru care reclamanta și familia sa și-au schimbat domiciliul.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului s-a arătat că instanța nu a motivat respingerea probei testimoniale prin care tindea să dovedească faptul că singurii ceferiști care au fost obligați să părăsească comuna Ciucea, au fost cei de etnie română; că modificarea locului de muncă al tatălui reclamantei s-a făcut unilateral, abuziv, din motive etnice, prin Ordinul nr. 17827/1941 – III al Inspecției M.A.V. Verificând cauza în funcție de motivele de recurs formulate în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat. Din probele administrate rezultă că tatăl reclamantei, anterior Dictatului de la Viena, era angajat al C.F.R.

În urma ocupării Ardealului, angajații C.F.R., români, au fost transferați în Ungaria, de unde au fost aduși angajați unguri. Transferul tatălui reclamantei s-a făcut ca urmare a Ordinului nr. 17827/1941-III al Inspecției M.A.V și a avut la bază considerente de ordin etnic. Plecarea în acest mod a reclamantei în Ungaria, la sfârșitul lunii august 1941, nu a fost urmarea opțiunii tatălui său, de a-și schimba locul de muncă, transferul fiind abuziv, impus de autoritățile maghiare. Plecarea familiei alături de tatăl reclamantei, a fost determinată de faptul că salariul acestuia era sursa lor de venituri. După terminarea războiului, reclamanta și familia sa au revenit în Ciucea, o dovadă în plus a faptului că strămutarea a avut la bază motive etnice.

Având în vedere situația de fapt rezultată din actele dosarului, se constată că reclamanta trebuie să beneficieze de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000. Pe cale de consecință, în urma admiterii recursului și a casării sentinței atacate, acțiunea va fi admisă, se va anula actul atacat și pârâta va fi obligată să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 30 august 1941 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 iulie 2002, întrucât cererea adresată pârâtei a fost făcută la data de 19 iunie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta B.A., împotriva sentinței civile nr. 290 din 26 martie 2002, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea reclamantei B.A. Anulează hotărârea nr. 6893/2002, emisă de pârâtă și o obligă pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 30 august 1941 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 iulie 2002. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 octombrie 2003.