ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4717/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15

iulie 2003, reclamantul P.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 151 din 1 iulie

2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Harghita și obligarea pârâtei să îi

acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivând că în perioada

noiembrie 1941 - octombrie 1944 a fost persecutat din motive etnice.

Curtea de Apel Târgu-Mureș a

pronunțat sentința nr. 295 din 11septembrie 2003, prin care a admis acțiunea, a

anulat hotărârea nr. 151 din 1 iulie 2003 și a obligat pârâta să emită o nouă

hotărâre, în care să constate că reclamantul s-a aflat în situația prevăzută de

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în perioada noiembrie 1941 - octombrie

1944 și să-i acorde drepturile prevăzute de această lege, cu începere de la

data de 1 ianuarie 2003.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut pe baza probelor administrate, că reclamantul, împreună cu familia sa,

a fost strămutat din motive etnice, din orașul Cluj, unde își avea domiciliul,

locuind până în luna octombrie 1944, în localitatea Ciuca, județul Cluj.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita,

solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut că instanța de

fond a apreciat eronat, ca fiind îndeplinite, cerințele prevăzute de Legea nr. 189/2000,

deși intimatul nu a făcut dovada persecuțiilor din motive etnice, în condițiile

în care a avut domiciliul forțat într-o localitate situată tot în județul Cluj,

iar tatăl său a rămas în orașul Cluj, îndeplinind funcția de subdirector de

bancă.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins, pentru următoarele considerente.

Instanța de fond a constatat corect

că intimatul P.E. a avut statutul de persoană persecutată din motive etnice, în

perioada noiembrie 1941 - octombrie 1944 și că este în drept să beneficieze de

prevederile Legii nr. 189/2000.

Apărarea recurentei, că familia

intimatului și-a schimbat domiciliul într-o altă localitate a județului Cluj,

este lipsită de relevanță în cauză, întrucât mutarea intervenită a fost

consecința persecuțiilor din motive etnice și a afectat stabilitatea

domiciliului, pentru toți membrii familiei, care în perioada noiembrie 1941 - octombrie

1944, nu au mai avut o locuință statornică sau principală. De asemenea, urmează

să fie respinsă susținerea din recurs, privind statutul avut de tatăl

intimatului, care și-a desfășurat activitatea la o bancă din Cluj, întrucât

cauza de față are ca obiect consecințele persecuției din motive etnice,

suportate de intimat și în raport cu persoana acestuia, s-a reținut corect de

către instanța de fond, ca fiind îndeplinite cerințele prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada noiembrie 1941 - octombrie 1944.

Pentru considerentele expuse și

constatând că potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii

Harghita împotriva sentinței civile nr. 195 din 11 septembrie 2003 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 iunie 2004.