ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4717/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 iulie 2003, reclamantul P.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 151 din 1 iulie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Harghita și obligarea pârâtei să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivând că în perioada noiembrie 1941 - octombrie 1944 a fost persecutat din motive etnice.

Curtea de Apel Târgu-Mureș a pronunțat sentința nr. 295 din 11septembrie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 151 din 1 iulie 2003 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, în care să constate că reclamantul s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în perioada noiembrie 1941 - octombrie 1944 și să-i acorde drepturile prevăzute de această lege, cu începere de la data de 1 ianuarie 2003. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate, că reclamantul, împreună cu familia sa, a fost strămutat din motive etnice, din orașul Cluj, unde își avea domiciliul, locuind până în luna octombrie 1944, în localitatea Ciuca, județul Cluj.

Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică. Recurenta a susținut că instanța de fond a apreciat eronat, ca fiind îndeplinite, cerințele prevăzute de Legea nr. 189/2000, deși intimatul nu a făcut dovada persecuțiilor din motive etnice, în condițiile în care a avut domiciliul forțat într-o localitate situată tot în județul Cluj, iar tatăl său a rămas în orașul Cluj, îndeplinind funcția de subdirector de bancă. Recursul este nefondat și urmează să fie respins, pentru următoarele considerente. Instanța de fond a constatat corect că intimatul P.E. a avut statutul de persoană persecutată din motive etnice, în perioada noiembrie 1941 - octombrie 1944 și că este în drept să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.

Apărarea recurentei, că familia intimatului și-a schimbat domiciliul într-o altă localitate a județului Cluj, este lipsită de relevanță în cauză, întrucât mutarea intervenită a fost consecința persecuțiilor din motive etnice și a afectat stabilitatea domiciliului, pentru toți membrii familiei, care în perioada noiembrie 1941 - octombrie 1944, nu au mai avut o locuință statornică sau principală. De asemenea, urmează să fie respinsă susținerea din recurs, privind statutul avut de tatăl intimatului, care și-a desfășurat activitatea la o bancă din Cluj, întrucât cauza de față are ca obiect consecințele persecuției din motive etnice, suportate de intimat și în raport cu persoana acestuia, s-a reținut corect de către instanța de fond, ca fiind îndeplinite cerințele prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada noiembrie 1941 - octombrie 1944. Pentru considerentele expuse și constatând că potrivit art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Harghita împotriva sentinței civile nr. 195 din 11 septembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2004.