ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7727/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 21 august 2003, la Curtea de Apel Cluj, reclamanta R.M. a solicitat

instanței, anularea hotărârii nr. 10912 din 21 iulie 2003, emisă de pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj, hotărâre prin care i-a fost respinsă cererea de

stabilire a calității sale de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu modificările

și completările ulterioare, pentru perioada 3 octombrie 1941 - 1 octombrie

1944.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a menționat că a suferit persecuții din motive etnice, în perioada 3

octombrie 1941 - 1 octombrie 1944, când a fost nevoită să se strămute împreună

cu familia, din localitatea Canciu, în Beudiu, întrucât tatăl său a fost numit,

provizoriu, învățător la școala publică de stat.

Curtea de Apel Cluj, prin sentința

civilă nr. 1168 din 9 octombrie 2003, a respins acțiunea reclamantei, ca

neîntemeiată, pe motiv că din actele dosarului a rezultat că nu persecuția

etnică a fost cea care a determinat schimbarea domiciliului reclamantei, ci

transferul în interesul serviciului, efectuat de tatăl său.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta R.M., care a reiterat practic, susținerile din

cuprinsul acțiunii inițiale, precizând, însă, că măsura schimbării locului de

muncă al tatălui său a fost o măsură impusă, ordinul de mutare fiind în fapt,

un act unilateral de voință al statului maghiar, care administra comuna, la

acea vreme, act care a avut drept rezultat, strămutarea forțată, împreună cu

întreaga familie.

Reclamanta-recurentă a precizat,

totodată, că prin poziția adoptată, pârâta Casa de Pensii Cluj i-a creat o

situație discriminatorie, în raport cu ceilalți membri ai familiei sale, cărora

li s-a recunoscut statutul de persoane refugiate, sens în care a și depus, ca

act nou în recurs, copia sentinței civile nr. 1461 din 3 decembrie 2003, a

Curții de Apel Cluj, prin care s-a soluționat favorabil cererea similară a

mamei sale, T.A.

Examinând cauza, în raport cu

motivele invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru

următoarele considerațiuni.

Din actele dosarului rezultă că

reclamanta R.M., născută T., la data de 29 ianuarie 1941, în localitatea Canciu

din județul Bistrița-Năsăud, a fost obligată să părăsească localitatea de

domiciliu, la data de 3 octombrie 1941, împreună cu părinții săi, urmare a

faptului că tatăl său a fost numit învățător, provizoriu, în comuna Beudiu,

comună care se afla și ea sub ocupația guvernului hortyst, astfel cum rezultă

din documentele depuse la dosar.

Este evident că măsura schimbării

locului de muncă al tatălui reclamantei-recurente, a fost o măsură impusă

întregii familii, strămutată împotriva voinței sale. În contextul istoric al

momentului, o astfel de mutare impusă, reprezintă persecuție din motive etnice,

mai cu seamă că tendințele de deznaționalizare forțată a populației române din

teritoriile ocupate, erau bine cunoscute.

Pentru cele arătate, Înalta Curte va

admite recursul de față și casând hotărârea atacată, va constata potrivit Legii

nr. 189/2000, că reclamanta-recurentă se încadrează în prevederile art. 1 lit.

c) din acest act normativ, corespunzător perioadei 3 octombrie 1941 - 1

octombrie 1944, astfel că va obliga pârâta-intimată, să emită o nouă hotărâre,

prin care să îi recunoască și să îi acorde recurentei, drepturile legale

aferente, cu începere de la 1 martie 2003, potrivit art. 5 alin. (1) din

același act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de R.M. împotriva

sentinței civile nr. 1168 din 9 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

admite acțiunea.

Anulează hotărârea nr. 10912/A din

21 iulie 2003 și obligă pârâta, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să se

stabilească că reclamanta este beneficiara art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 3 octombrie 1941 - 1 octombrie 1944, cu începere din 1 martie

2003.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

20 octombrie 2004.