ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 242/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 242/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă
înregistrată cu nr. 1005 din 22 ianuarie 2004, la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta C.R. a
solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii
nr. 12711 din 25 noiembrie 2003, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins
cererea privind stabilirea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu
modificările și completările ulterioare, pentru perioada 1 august 1944 - data
concepției și până la 6 martie 1945.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a arătat că familia sa a fost strămutată din Gherla, în Ungaria, la Seghedin, ca urmare a ocupării Ardealului de Nord și că aceasta s-a născut la 25 aprilie 1945,
după reîntoarcerea în localitatea de domiciliu.
Pârâta Casa Județeană de
Pensii Cluj a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
Curtea de Apel Cluj, prin
sentința civilă nr. 259 din 18 februarie 2004, a respins acțiunea formulată de
reclamantă.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța a reținut că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute
de art. 1 din Legea nr. 189/2000, în cauză nefiind dovedită persecuția etnică.
Pe de altă parte, întrucât
schimbarea domiciliului părinților a avut loc într-o perioadă în care
reclamanta nu era născută, aceasta nu poate invoca suportarea unor acte de
persecuție etnică.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, reclamanta, susținând în fapt, că, toți membrii familiei sale
au fost strămutați forțat din localitatea Gherla, în Seghedin - Ungaria,
revenind în țară la 30 martie 1945.
Astfel, pentru perioada 1
august 1944 - 30 martie 1945, de 7 luni și 6 zile, consideră că este
îndreptățită să beneficieze de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1
din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile
legii, persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu
începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit
persecuții din motive etnice.
În raport cu aceste
dispoziții, care prevăd expres atât situațiile de la lit. a) - f), cât și
perioada de timp 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, pentru care se face
aplicarea legii, rezultă că recurenta-reclamantă nu îndeplinește condițiile
prevăzute pentru acordarea drepturilor recunoscute de actul normativ menționat,
având în vedere că aceasta s-a născut după încetarea stării de refugiu și
revenirea părinților săi, în localitatea din țară, unde și-au avut domiciliul,
înainte de strămutare.
În consecință, prezentul
recurs urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de C.R. împotriva sentinței civile nr. 259 din 18 februarie 2004, a Curții de
Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 ianuarie 2005.