- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția de contencios administrativ și fiscal
- Data
- 18 ianuarie 2005
Decizia nr. 242/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă înregistrată cu nr. 1005 din 22 ianuarie 2004, la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta C.R. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 12711 din 25 noiembrie 2003, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind stabilirea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 1 august 1944 - data concepției și până la 6 martie 1945. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că familia sa a fost strămutată din Gherla, în Ungaria, la Seghedin, ca urmare a ocupării Ardealului de Nord și că aceasta s-a născut la 25 aprilie 1945, după reîntoarcerea în localitatea de domiciliu.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii. Curtea de Apel Cluj, prin sentința civilă nr. 259 din 18 februarie 2004, a respins acțiunea formulată de reclamantă. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000, în cauză nefiind dovedită persecuția etnică. Pe de altă parte, întrucât schimbarea domiciliului părinților a avut loc într-o perioadă în care reclamanta nu era născută, aceasta nu poate invoca suportarea unor acte de persecuție etnică. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, susținând în fapt, că, toți membrii familiei sale au fost strămutați forțat din localitatea Gherla, în Seghedin - Ungaria, revenind în țară la 30 martie 1945. Astfel, pentru perioada 1 august 1944 - 30 martie 1945, de 7 luni și 6 zile, consideră că este îndreptățită să beneficieze de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile legii, persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice. În raport cu aceste dispoziții, care prevăd expres atât situațiile de la lit. a) - f), cât și perioada de timp 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, pentru care se face aplicarea legii, rezultă că recurenta-reclamantă nu îndeplinește condițiile prevăzute pentru acordarea drepturilor recunoscute de actul normativ menționat, având în vedere că aceasta s-a născut după încetarea stării de refugiu și revenirea părinților săi, în localitatea din țară, unde și-au avut domiciliul, înainte de strămutare.
În consecință, prezentul recurs urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge recursul declarat de C.R. împotriva sentinței civile nr. 259 din 18 februarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2005.