ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3343/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10

februarie 2003, reclamanta G.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii

Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 6778 din 16 ianuarie 2003, emisă de

pârâta și să se constate că are calitate de strămutat, cu acordarea drepturilor

legale prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamanta

arată că în luna august 1941, întreaga sa familie a fost strămutată din comuna

Ciucea, județul Cluj, localitate de domiciliu, într-o localitate din Ungaria,

fiind persecutată din motive etnice.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 291 din 26

martie 2002, a respins acțiunea, reținând că schimbarea domiciliului a fost

determinată de schimbarea locului de muncă, al tatălui reclamantei, și nu de

motive etnice.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs reclamanta G.V., susținând în esență nelegalitatea acesteia, întrucât a

dovedit că anterior cedării Ardealului, tatăl său era angajat al C.F.R. în baza

unui contract individual de muncă, modificarea unilaterală a acestuia prin

schimbarea locului de muncă în Ungaria, fiind abuzivă și determinată de motive

etnice.

Recursul este fondat.

Cu certificatul nr. 2222 din 8

octombrie 1945 eliberat de Primăria comunei Ciucea, județul Cluj, s-a făcut

dovada că acarul C.A., împreună cu familia sa, din care făcea parte și

reclamanta G.V., (născută Crișan), au fost mutați cu serviciu la Stația Nord

Csibrok din Ungaria în baza Ordinului nr. 17827/1941 al Inspecției M.A.V. Cluj.

Dispozițiile art. 2 din Normele

aprobate prin H.G. nr. 127/2000, prevăd că „prin persoană care a fost

strămutată în altă localitatea, se înțelege persoana care a fost mutată sau

care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive

etnice.

Este de notorietate faptul că după

cedarea Ardealului, Ungariei Hortyste, s-a procedat la mutarea forțată a

persoanelor de naționalitate română în Ungaria.

Faptul că tatăl

recurentei-reclamante nu a dorit să-și schimbe locul muncii, rezultă și din

împrejurarea că, după terminarea războiului s-a reîntors în comuna Ciucea, la

vechiul domiciliu.

Așa fiind, sunt întrunite cerințele

prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 105/1999, aprobate și modificate prin Legea

nr. 189/2000, pentru acordarea în favoarea reclamantei a drepturilor

corespunzătoare.

Hotărârea instanței de fond fiind

nelegală și netemeinică, se va admite recursul, se va casa sentința atacată, se

va anula hotărârea emisă de pârâtă și va fi obligată aceasta să-i acorde

reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000, pentru

perioada 3 august 1941 – 6 martie 1945.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de G.V.,

împotriva sentinței civile nr. 291 din 26 martie a Curții de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și, în

fond, admite acțiunea reclamantei G.V.

Anulează hotărârea nr. 6778/2003

emisă de pârâtă și o obligă pe aceasta să acorde reclamantei drepturile

prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 30 august 1941- 6

martie 1945, începând cu data de 1 iulie 2002.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 octombrie 2003.