ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3343/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 10 februarie 2003, reclamanta G.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 6778 din 16 ianuarie 2003, emisă de pârâta și să se constate că are calitate de strămutat, cu acordarea drepturilor legale prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamanta arată că în luna august 1941, întreaga sa familie a fost strămutată din comuna Ciucea, județul Cluj, localitate de domiciliu, într-o localitate din Ungaria, fiind persecutată din motive etnice. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 291 din 26 martie 2002, a respins acțiunea, reținând că schimbarea domiciliului a fost determinată de schimbarea locului de muncă, al tatălui reclamantei, și nu de motive etnice.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta G.V., susținând în esență nelegalitatea acesteia, întrucât a dovedit că anterior cedării Ardealului, tatăl său era angajat al C.F.R. în baza unui contract individual de muncă, modificarea unilaterală a acestuia prin schimbarea locului de muncă în Ungaria, fiind abuzivă și determinată de motive etnice. Recursul este fondat. Cu certificatul nr. 2222 din 8 octombrie 1945 eliberat de Primăria comunei Ciucea, județul Cluj, s-a făcut dovada că acarul C.A., împreună cu familia sa, din care făcea parte și reclamanta G.V., (născută Crișan), au fost mutați cu serviciu la Stația Nord Csibrok din Ungaria în baza Ordinului nr. 17827/1941 al Inspecției M.A.V.

Cluj. Dispozițiile art. 2 din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2000, prevăd că „prin persoană care a fost strămutată în altă localitatea, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. Este de notorietate faptul că după cedarea Ardealului, Ungariei Hortyste, s-a procedat la mutarea forțată a persoanelor de naționalitate română în Ungaria. Faptul că tatăl recurentei-reclamante nu a dorit să-și schimbe locul muncii, rezultă și din împrejurarea că, după terminarea războiului s-a reîntors în comuna Ciucea, la vechiul domiciliu. Așa fiind, sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 105/1999, aprobate și modificate prin Legea nr. 189/2000, pentru acordarea în favoarea reclamantei a drepturilor corespunzătoare.

Hotărârea instanței de fond fiind nelegală și netemeinică, se va admite recursul, se va casa sentința atacată, se va anula hotărârea emisă de pârâtă și va fi obligată aceasta să-i acorde reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 3 august 1941 – 6 martie 1945.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.V., împotriva sentinței civile nr. 291 din 26 martie a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și, în fond, admite acțiunea reclamantei G.V. Anulează hotărârea nr. 6778/2003 emisă de pârâtă și o obligă pe aceasta să acorde reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 30 august 1941- 6 martie 1945, începând cu data de 1 iulie 2002. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2003.