ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4617/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 28 martie 2003, reclamanta C.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii emise de aceasta, cu nr. 8394 din 13 martie 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască statutul de persoană strămutată, cu acordarea tuturor drepturilor legale. În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că în noiembrie 1941, întreaga sa familie a fost mutată din localitatea de domiciliu, Cluj Napoca, la Gyor-Mezoors, pe considerentul că erau de naționalitate română.

Prin sentința civilă nr. 570 din 15 mai 2003, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea; a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să recunoască reclamantei statutul de persoană strămutată pentru perioada 2 noiembrie 1941 – 6 martie 1945, cu plata drepturilor cuvenite, începând din 15 mai 2003. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că mutarea s-a produs forțat și a avut în vedere numai familiile de naționalitate română. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, care a susținut că mutarea familiei reclamantei a fost determinată de transferul în interesul serviciului a tatălui, angajat la Întreprinderea de Drumuri și Poduri Cluj, care nu era obligat să-l accepte, iar faptul că acesta a fost urmat de întreaga familie, nu constituie dovada persecuției etnice, în sensul dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

Recursul nu este fondat. Prin dispozițiile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, legiuitorul a înțeles să instituie o reparație patrimonială în favoarea persoanelor, cetățeni români, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, și până la 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, printre care se enumeră și strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu. Din probele administrate în cauză a rezultat că după ocuparea Ardealului de Nord, tatăl reclamantei C.A., lucrător la Întreprinderea Drumuri și Poduri Cluj, a fost obligat să se mute cu serviciul în localitatea Gyor-Mezoors din Ungaria și împreună cu el. toată familia, care, altfel, ar fi fost lipsită de mijloace de subzistență.

Fiind o mutare forțată, așa cum o descriu martorii audiați în cauză, în mod corect, instanța fondului a reținut incidența dispozițiilor Legii nr. 189/2000, fiind făcută dovada persecuției din motive etnice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 570 din 15 mai 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2003.