ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4617/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 28 martie

2003, reclamanta C.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj,

solicitând anularea hotărârii emise de aceasta, cu nr. 8394 din 13 martie 2003

și obligarea pârâtei să-i recunoască statutul de persoană strămutată, cu

acordarea tuturor drepturilor legale.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a susținut că în noiembrie 1941, întreaga sa familie a fost mutată

din localitatea de domiciliu, Cluj Napoca, la Gyor-Mezoors, pe considerentul că

erau de naționalitate română.

Prin sentința civilă nr. 570 din 15

mai 2003, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea; a anulat hotărârea contestată

și a obligat pârâta să recunoască reclamantei statutul de persoană strămutată

pentru perioada 2 noiembrie 1941 – 6 martie 1945, cu plata drepturilor

cuvenite, începând din 15 mai 2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că mutarea s-a produs forțat și a avut în vedere numai familiile de

naționalitate română.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, care a susținut că mutarea

familiei reclamantei a fost determinată de transferul în interesul serviciului

a tatălui, angajat la Întreprinderea de Drumuri și Poduri Cluj, care nu era

obligat să-l accepte, iar faptul că acesta a fost urmat de întreaga familie, nu

constituie dovada persecuției etnice, în sensul dispozițiilor Legii nr.

189/2000.

Recursul nu este fondat.

Prin dispozițiile O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, legiuitorul a înțeles să instituie o

reparație patrimonială în favoarea persoanelor, cetățeni români, care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, și până la

6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, printre care se

enumeră și strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Din probele administrate în cauză a

rezultat că după ocuparea Ardealului de Nord, tatăl reclamantei C.A., lucrător

la Întreprinderea Drumuri și Poduri Cluj, a fost obligat să se mute cu

serviciul în localitatea Gyor-Mezoors din Ungaria și împreună cu el. toată

familia, care, altfel, ar fi fost lipsită de mijloace de subzistență.

Fiind o mutare forțată, așa cum o

descriu martorii audiați în cauză, în mod corect, instanța fondului a reținut

incidența dispozițiilor Legii nr. 189/2000, fiind făcută dovada persecuției din

motive etnice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 570 din 15 mai 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 decembrie 2003.