ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3539/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Pitești, reclamantul E.A. a chemat în judecată Casa de Pensii Argeș, pentru ca instanța. prin sentința ce o va pronunța. să dispună anularea hotărârii nr. 250/2002, prin care i-a fost respinsă cererea privind stabilirea calității de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că după terminarea armatei efectuate în România, a fost lăsat la vatră în comuna Albești, județul Muscel și nu în orașul Hotin, care se afla sub ocupația rusească, părinții săi refugiindu-se în aceiași comună. Curte de Apel Pitești, prin sentința civilă nr. 46/2003, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data lăsării la vatră, reclamantul, fiind adoptat de N.E., avea domiciliu la părinții adoptivi, respectiv în județul Muscel , motiv pentru care nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul E.A. În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut că are calitatea de refugiat, deoarece prin ordinul de lăsare la vatră i s-a impus să meargă la Câmpulung și nu la Hotin, care era localitatea sa de domiciliu. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304-304 1 C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice; după cum urmează lit. c) a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu.

În cauza dedusă judecății, recurentul-reclamant nu a făcut dovada unor persecuții din motive etnice, deoarece acesta, după ce a fost încorporat la 1 noiembrie 1943, a fost lăsat la vatră la 2 aprilie 1945 la Câmpulung, județul Argeș și nu în Hotin, ca urmare a faptului că părinții săi adoptivi domiciliau în acest județ, adopția fiind făcută la 11 ianuarie 1945. Toate aceste împrejurări rezultă cu certitudine din actele depuse la dosar, respectiv sentința de adopție nr. 1 din 11 ianuarie 1945 pronunțată de Tribunalul județului Muscel, ordinul de lăsare la vatră seria I nr. 064899 emis de Ministerul Apărării Naționale, copia livretului militar. Așa fiind, în mod corect, instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, recurentul, neputând fi asimilat refugiaților sau strămutaților.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de E.A., împotriva sentinței nr. 46/F-C din 12 martie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2003.