ÎCCJ, decizie (scj.ro #85384)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85384) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Persecutat
etnic. Proba persecuțiilor din motive etnice
Legea
nr. 189/2000
Potrivit dispozițiilor
art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 „beneficiază de prevederile prezentei
ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor
instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a
avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: c) a fost
strămutată în altă
localitate decât cea de domiciliu”.
Simpla enunțare a persecuțiilor din motive etnice nu este suficientă pentru a beneficia
de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind necesară proba acestor
persecuții.
(Secția de contencios administrativ, decizia nr.3547din
28 octombrie 2003)
Reclamantul E.B.A. a chemat în judecată Casa de Pensii Argeș, solicitând
anularea hotărârii nr.250/2002 prin care i-a fost respinsă cererea privind
stabilirea calității de beneficiar al prevederilor art.1 lit.c din Legea
nr.189/2000.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că după terminarea armatei efectuate
în România, a fost lăsat la vatră în comuna Albești județul Muscel
și nu în orașul Hotin, care se afla sub ocupația rusească, părinții săi
refugiindu-se în aceeași comună.
Curtea de Apel Pitești a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data
lăsării la vatră, reclamantul, fiind adoptat de N.D.E. avea domiciliul la
părinții adoptivi, respectiv în județul Muscel, motiv pentru care nu se
încadrează în prevederile art.1 lit.c din Legea lnr.189/2000.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul E.B.A.
In motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut că are calitatea
de refugiat, deoarece prin ordinul de lăsare la vatră i s-a impus să meargă la
Câmpulung și nu la Hotin, care era localitatea sa de domiciliu.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 „beneficiază de
prevederile prezentei ordonanțe persoana cetățean român, care în
perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6
septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din
motive etnice
după cum urmează…… a fost strămutat în altă
localitate decât
cea de domiciliu”.
In cauza dedusă judecății, recurentul-reclamant nu a făcut dovada unor
persecuții din motive etnice, deoarece acesta, după ce a fost încorporat la 1
noiembrie 1943, a fost lăsat la vatră
la 2 aprilie 1945
la
Cîmpulung, județul Argeș și nu în Hotin, ca urmare a faptului că părinții săi
adoptivi domiciliau în acest județ, adopția fiind făcută
la 11
ianuarie 1945.
Toate aceste împrejurări rezultă cu certitudine din actele depuse la
dosar, respectiv sentința de adopție nr.1/11 ianuarie 1945 pronunțată de
Tribunalul Județului Muscel; ordinul de lăsare la vatră., copia livretului
militar.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt
incidente dispozițiile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000, recurentul
neputând fi asimilat refugiaților sau strămutaților.
In consecință, recursul a fost respins ca nefondat.