ÎCCJ, decizie (scj.ro #85181)

Persecutat etnic. Persoană născută în timpul refugiului părinților. Drepturile soțului supraviețuitor. Instanța de fond a reținut în mod întemeiat faptul că și soțul reclamantei, născut în localitatea unde au fost obligați să se refugieze din motive etnice părinții săi, a dobândit statutul de refugiat al acestora. Având în vedere că finalitatea Legii nr.189/2000 este tocmai acordarea de reparații persoanelor care au suferit persecuții din motive etnice, nu se poate susține că ar fi exceptate de la beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu, care au suportat alături de părinți consecințele strămutării, fiind private de folosința locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu.

Secția de contencios administrativ, decizia nr.221 din 23 ianuarie 2004 Prin acțiunea formulată la data de 22 mai 2003, reclamanta L.A. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând anularea hotărârii nr.6949 din 8 mai 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor art. 1 lit.c) din Legea nr.189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare, de pe urma lui L.M. In motivarea cererii, reclamanta a învederat că părinții soțului său s-au refugiat din Ardealul de Nord în luna septembrie 1940, stabilindu-se în localitatea Ulnic, județul Timiș, astfel încât soțul său, născut în refugiu la 3 septembrie 1941 este îndreptățit să beneficieze de drepturile recunoscute prin Legea nr.189/2000.

Prin sentința civilă nr.241 din 17 iunie 2003 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a dispus obligarea pârâtei să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că și copiii născuți în timpul refugiului părinților în a căror îngrijire s-au aflat, au avut aceleași condiții de viață și același statut, fiind nevoiți să trăiască într-o altă localitate decât cea de domiciliu. In aceste împrejurări, reclamanta al cărei soț, în prezent decedat, s-a născut în refugiu, se încadrează în categoria persoanelor cărora Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare, le recunoaște o serie de drepturi.

Impotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a învederat că, întrucât soțul reclamantei nu era născut la data strămutării părinților săi și deci, nu avea un domiciliu de unde să se fi refugiat din motive etnice, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.189/2000. Examinând cauza în raport de motivul invocat și având în vedere prevederile art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, instanța de fond a reținut în mod întemeiat faptul că și soțul reclamantei, născut în localitatea unde au fost obligați să se refugieze din motive etnice părinții săi, a dobândit statutul de refugiat al acestora.

Având în vedere că finalitatea Legii nr.189/2000 este tocmai acordarea de reparații persoanelor care au suferit persecuții din motive etnice, nu se poate susține că ar fi exceptate de la beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu, care au suportat alături de părinți consecințele strămutării, fiind private de folosința locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu. In raport de cele expuse, Curtea a respins recursul ca nefondat.