ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 221/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor  dosarului, constată următoarele:

Prin  acțiunea  formulată la data de 22 mai 2003, reclamanta L.A.  a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând anularea hotărârii nr.6949 din 8 mai 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor art. 1 lit.c) din Legea nr.189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare, de pe urma lui L.M.

In motivarea cererii, reclamanta a învederat că părinții soțului său s-au refugiat  din Ardealul de Nord în luna septembrie 1940, stabilindu-se în localitatea Ulnic, județul Timiș, astfel încât  soțul său,  născut  în refugiu la 3 septembrie 1941 este îndreptățit să beneficieze de drepturile recunoscute prin Legea nr.189/2000.

Prin sentința civilă nr.241 din 17 iunie 2003  Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea, a anulat  actul administrativ atacat și a dispus obligarea pârâtei  să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că și copii născuți în timpul refugiului părinților în a căror îngrijire  s-au aflat, au avut aceleași condiții de viață și același statut, fiind nevoiți să trăiască într-o altă localitate decât cea de domiciliu.

In aceste  împrejurări, reclamanta, al cărei soț, în prezent decedat, s-a născut în refugiu, se încadrează în categoria persoanelor cărora Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare, le recunoaște  o serie de drepturi.

Impotriva  sentinței a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că,  întrucât  soțul reclamantei nu era născut la data strămutării părinților săi și deci, nu avea un domiciliu de unde să se fi refugiat din motive  etnice, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.189/2000.

Examinând  cauza în raport de motivul invocat  și având în vedere prevederile art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va  constata că recursul este  nefondat,  urmând a fi respins ca atare.

Astfel, instanța de  fond a reținut în mod întemeiat faptul că și soțul reclamantei, născut în localitatea unde au fost obligați să se refugieze  din motive etnice părinții săi, a dobândit  statutul de refugiat al acestora.

Având  în vedere că finalitatea Legii nr.189/2000 este tocmai acordarea de reparații  persoanelor care au suferit persecuții din motive etnice, nu se poate susține că ar fi exceptate de la beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu, care au suportat alături de părinți consecințele strămutării, fiind private de folosința locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu.

In raport de cele expuse, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva  sentinței civile nr. 241 din 17 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara-Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  23 ianuarie 2004.