ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 92/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul H.D. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii nr. 11431 din 15 octombrie 2003 și emiterea unei noi decizii prin care să i se recunoască drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. În motivare, reclamantul a arătat că s-a născut la 26 iulie 1921, în Basarabia, comuna Broscăuți Vechi, unde a locuit până în luna mai a anului 1944, când a fost încorporat în armată, la Blaj. În noiembrie 1944 a fost lăsat la vatră și din cauza ocupației fostei U.R.S.S. și a terorii comuniste, a fost nevoit să se refugieze la București, unde a stat până în anul 1948, după care s-a stabilit în județul Cluj, localitatea Sălătruc.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 98 din 20 ianuarie 2004, a admis acțiunea reclamantului H.D., motivat de faptul că din probele administrate rezultă că reclamantul a fost încorporat la data de 20 mai 1944, la Centrul Militar Storosneț și a fost lăsat la vatră, la 15 noiembrie 1944, însă nu s-a mai putut întoarce la Broscăuți Vechi - U.R.S.S., unde locuia, fiind nevoit să se refugieze la București, până în anul 1948 și ulterior, în localitatea Sălătruc, motiv pentru care a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj să-i recunoască reclamantului, statutul de persoană refugiată, pe perioada 15 noiembrie 1944 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu 1 septembrie 2003. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu au existat motive de persecuții etnice, întrucât în perioada 1941 - martie 1944, Basarabia, Bucovina și Ținutul Herței se aflau sub administrația statului român.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea îl va respinge, pentru următoarele considerente: Din probele administrate în cauză, rezultă că într-adevăr, intimatul-reclamant a părăsit localitatea de domiciliu, Broscăuți Vechi, în luna mai 1944 și a fost încorporat în armată, la Blaj și lăsat la vatră, în noiembrie 1944, iar din considerații etnice nu a mai putut reveni în localitatea de domiciliu, refugiindu-se în București, ca urmare a evenimentelor legate de intrarea și înaintarea trupelor sovietice pe teritoriul României, în cel de-al doilea război mondial. Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată și completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanță, persoana, cetățean român, care în perioada arătată a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu sau refugiată, din cauza persecuțiilor. Or, în cauză, este stabilit că intimatul-reclamant a fost nevoit să nu revină în localitatea de domiciliu, ca urmare a evenimentelor de război, intrarea și înaintarea pe teritoriul României, a trupelor sovietice, în cadrul operațiunilor militare din a doua parte a celui de-al doilea război mondial și ca atare, este de necontestat.

Așa fiind, soluția Curții de Apel Cluj se dovedește a fi întemeiată, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 98 din 20 ianuarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2005.