ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3568/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Pitești, sub nr. 1549 din 6 martie 2003, reclamanta V.V. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Argeș, anularea hotărârii

nr. 630 din 8 ianuarie 2003, prin care pârâta a refuzat să-i recunoască

calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că:

- la data de 4 decembrie 2002 a

solicitat pârâtei recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare, întrucât în anul 1940, după

semnarea Dictatului de la Viena, părinții săi O.G. și O.V. au fost nevoiți să

se refugieze din localitatea de domiciliu, comuna Slatina, actualmente Raionul

Rahov din Ucraina, în localitatea Remeti, din România;

- în anul refugiului, respectiv

1940, părinții săi au fost strămutați, prin Centrul de Plasament al

Refugiaților de la Dej, în comuna Vințu de Jos, județul Alba, acest fapt fiind

atestat de certificatul nr. C/589 din 31 octombrie 2002 eliberat de Arhivele

Naționale – Direcția Județeană Alba, din care rezultă că în Tabelul nominal de

refugiați, aflați în comuna Vințu de Jos, județul Alba, la data de 6 octombrie

1943, figurează și tatăl său, O.G., căsătorit, 4 copii, învățător, refugiat la

data de 6 octombrie 1940, carnet de refugiat nr. 1804 Alba Iulia;

- reclamanta s-a născut la data de

30 ianuarie 1943 în localitatea Vințu de Jos, în timpul refugiului părinților

săi;

- după perioada de refugiu, familia

reclamantei a revenit în localitatea Dej, fiind repartizată prin Centrul de

Plasament al Refugiaților, în comuna Aghiuș, județul Cluj, unde s-a stabilit

definitiv;

- Comisia pentru aplicarea Legii nr.

189/2000 a respins cererea, cu motivarea că petenta nu poate beneficia de

prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât s-a născut în perioada de strămutare a

părinților săi;

- prin respingerea cererii, pârâta a

ignorat faptul că petenta se află în aceiași situație cu părinții și frații

săi, respectiv, aceea de strămutat, în altă localitate decât cea de domiciliu.

Pârâta Casa Județeană de Pensii

Argeș a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității

introducerii acțiunii în contencios administrativ, în sensul că nu a fost

îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 5 din Legea nr.

29/1990.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat

respingerea acțiunii, susținând că reclamanta nu s-a aflat în situația de

strămutată, întrucât aceasta s-a născut la data de 30 ianuarie 1943, ulterior

strămutării familiei sale, care, conform actelor depuse la dosarul cauzei, s-a

produs la data de 6 octombrie 1940.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, a respins excepția prematurității

acțiunii invocată de către pârâtă, cu motivarea că reglementarea art. 7 alin.

(4) din Legea nr. 189/2000, exclude obligația îndeplinirii procedurii

prealabile atacării unui act administrativ, așa cum aceasta este prevăzută la

art. 5 din Legea nr. 29/1990, în sensul că persoana interesată poate face

contestație împotriva hotărârii Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, în

termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, la curtea de apel.

Pe fondul cauzei, aceiași instanță,

prin sentința civilă nr. 65/F/C din 2 aprilie 2003, a respins acțiunea

reclamantei, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța astfel, instanța

de fond a reținut următoarele:

- noțiunea de „persoană strămutată”,

astfel cum aceasta este reglementată de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

cu modificările ulterioare, este explicată prin conținutul prevederilor art. 2

din H.G. nr. 127/2002, privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor

O.G. nr. 105/1999, în sensul că prin persoană care a fost strămutată în altă

localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată

să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, în această

categorie fiind incluse și persoanele care au fost expulzate, cele care s-au

refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca

urmare a unui tratat bilateral;

- din probele administrate în cauză,

rezultă că la data refugierii părinților săi, respectiv 6 octombrie 1940,

reclamanta nu era născută și nici concepută, astfel că aceasta nu poate avea

calitatea de persoană refugiată pentru a beneficia de prevederile Legii nr.

189/2000.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Prin motivele de recurs formulate în

scris, recurenta a arătat că interpretarea dată de instanța de fond noțiunii de

„persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu”, nu ține seama

și de modificările aduse art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, prin Legea nr.

58/2002, în sensul că această modificare se referă la persoana care a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Recurenta a mai arătat

că din certificatul eliberat de Arhivele Naționale – Direcția Județeană Alba,

rezultă că autoritățile în funcțiune la acea dată au inclus pe cei patru copii

ai tatălui reclamantei, între aceștia incluzându-se și reclamanta, în categoria

de refugiați, considerând că prin persecuția părinților au avut de suferit și

cei aflați în întreținerea acestora.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale

incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., această

instanță constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în cele ce

urmează.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de

prevederile acestei legi beneficiază orice cetățean român care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiat,

expulzat sau strămutat în altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat rezultă că în ceea ce privește acordarea drepturilor compensatorii,

nu se face nici o diferențiere în legătură cu persoanele care, din motive

etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu sau au fost strămutate în altă

localitate. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se

bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând în mod

implicit și copiii născuți în perioada refugiului sau după strămutarea în altă

localitate, aceștia împărtășind aceiași situație cu cea a părinților refugiați

sau strămutați în altă localitate.

Cum în cauză s-a făcut dovada că

reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, aceasta, începând

cu data nașterii sale, respectiv 30 ianuarie 1943, a împărtășit situația

părinților refugiați, suportând consecințele refugiului care, implicit, s-au

răsfrânt și asupra sa.

Pentru considerentele arătate, recursul

declarat în cauză va fi admis, sentința instanței de fond va fi casată, iar pe

fond, acțiunea reclamantei va fi admisă, cu consecința anulării hotărârii nr.

630 din 8 ianuarie 2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Argeș și obligarea

pârâtei la emiterea unei hotărâri, prin care să acorde reclamantei drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 30 ianuarie 1943 – 6 martie

1945, cu începere de la data de 1 ianuarie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de V.V.,

împotriva sentinței civile nr. 65/F/C din 2 aprilie 2003 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și pe fond,

admite acțiunea formulată de V.V.

Anulează hotărârea nr. 630 din 8

ianuarie 2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Argeș și obligă pârâta să emită

o nouă hotărâre, prin care să acorde reclamantei drepturile, potrivit art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 30 ianuarie 1943 – 6 martie

1945, cu începere de la data de 1 ianuarie 2003.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 octombrie 2003.