ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 970/2003

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de C. I. împotriva deciziei civile nr.59 din 15 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat: contestatorul C. I., personal; intimatul Inspectoratul Școlar al județului Vâlcea reprezentat de consilierul juridic. Procedura completă. Constatatorul C. I. a precizat că își întemeiază contestația în anulare pe dispozițiile art.317 din C. proc. civ., susținând că, din abuz sau din greșeală, instanța de recurs nu a judecat recursul în fond și a procedat la anularea recursului ca netimbrat, fără a ține seama de faptul că în dimineața zilei de 15 ianuarie 2001, recurentul a solicitat prin fax amânarea judecării cauzei sau amânarea pronunțării deciziei pentru a depune dovada timbrării recursului, timbrarea fiind făcută înaintea termenului de judecată fixat de instanța de recurs.

A mai arătat că a trimis, prin poștă chitanța fiscală privind achitarea taxei de timbru, însă nici această chitanță și nici faxul prin care a solicitat amânarea judecării cauzei sau a pronunțării deciziei nu se află la dosarul de recurs. A solicitat admiterea contestației în anulare, anularea hotărârii atacate și judecarea recursului pe fond. Totodată, a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de exercitarea contestației în anulare, așa cum acestea au fost precizate prin notele scrise depuse în această ședință (fila 16, dosar nr.1970/2002). A depus note scrise însoțite de înscrisuri (filele 16-19, dosar nr.1970/2002). Reprezentanta Inspectoratului Școlar al județului Vâlcea a pus concluzii de respingere a contestației în anulare, întrucât timbrarea s-a făcut după judecarea recursului.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Școlar Vâlcea pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la repartizarea sa pe postul de suplinitor la Liceul „ G. M.” din orașul Drăgășani, județul Vâlcea, în anul școlar 1998-1999, post rămas vacant în urma concursului din 22 iulie 1998 și pe care l-a solicitat la 11 august 1998. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale, începând cu data de 1 septembrie 1998, reactualizate cu rata inflației, precum și la plata sumei de 200.000.000 lei daune morale, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.29/F/C din 28 februarie 2001, Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: -o acțiune formulată de același reclamant împotriva aceluiași pârât, având același obiect și întemeiată pe aceeași cauză, a făcut obiectul dosarului nr.3203/1998 al aceleiași instanțe care, prin sentința nr.151 (F din 19 octombrie 1998, a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată, obligându-l pe acesta la 30.000 lei cheltuieli de judecată; -recursul declarat de reclamant împotriva sentinței nr.151/F/1998 a fost respins, ca nefondat, de Curtea Supremă de Justiție, Secția contencios administrativ prin decizia nr.1725 din 16 iunie 1999 pronunțată în dosarul nr.2700/1998; -împotriva deciziei nr.1725 din 16 iunie 1999, reclamantul a formulat contestație în anulare care a fost respinsă de Curtea Supremă de Justiție, Secția contencios administrativ prin decizia nr.2868 din 17 octombrie 2000 pronunțată în dosarul nr.2648/1999; -în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.1201 din C. civ., potrivit căruia, este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este făcută între aceleași părți, făcută între ele și în contra lor în aceeași calitate; -reclamantul a încălcat dispozițiile art.163 din C. proc.

civ., potrivit căruia, nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe; -prin sentința nr.151/F din 19 octombrie 1998 Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ s-a desesizat de judecarea cauzei și nu mai poate reveni asupra hotărârii sale care a rămas definitivă și irevocabilă. Reclamantul C. I. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.29/F/C din 28 februarie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ, iar prin decizia nr.59 din 15 ianuarie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, Secția de contencios administrativ, dosarul nr.2010/2001, recursul a fost anulat ca netimbrat.

Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație în anulare, în temeiul art.317, alin.(2) din C. proc. civ., susținând următoarele: -în dimineața zilei de 15 ianuarie 2001, reclamantul a trimis un fax din municipiul Predeal prin care a solicitat amânarea judecării cauzei sau amânarea pronunțării pentru a face dovada că a achitat taxa de timbru menționată în citația ce i-a fost trimisă pentru acest termen; -instanța de recurs nu a ținut seama de cererea formulată de reclamant prin faxul primit înainte de deschiderea ședinței de judecată, iar prin decizia nr.59 din 15 ianuarie 2002 recursul a fost anulat, în mod abuziv și nelegal, ca netimbrat. x x x Contestația în anulare este nefondată și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art.317 din C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare și în cazul în care procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, iar recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. Pentru judecarea recursului declarat de reclamantul C. I. împotriva sentinței civile nr.29/F/C din 28 februarie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ, instanța de recurs a fixat termen la 15 ianuarie 2002, cu citarea ambelor părți. Conform actelor procedurale aflate la dosar (filele 13-14, dosar nr.2010/2001), recurentul a fost citat cu mențiunea timbrării, respectiv, 15.000 lei taxă judiciară de timbru și 1500 lei timbru judiciar.

La termenul de judecată fixat, când recurentul nu s-a prezentat, instanța de recurs, constatând că recursul nu a fost timbrat, a făcut aplicarea art.20, alin (3) din Legea nr.146/1997, republicată și art.9 alin.(2) din Ordonanța de Guvern nr.32/1995 și a dispus anularea recursului ca netimbrat. Susținerile reclamantului, cum că în dimineața zilei de 15 ianuarie 2002 a trimis un fax prin care a solicitat amânarea judecării recursului ce face obiectul dosarul nr.2010/2001 al Curții Supreme de Justiție, Secția contencios administrativ sunt neîntemeiate.

Din referatul întocmit la data de 15 noiembrie 2002 de prim-grefierul Secției contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție (fila 10, dosar nr.1970/2002), rezultă că la nr.2010/2001 din registrul general de dosare pe anul 2001 se află două înregistrări: una la 15 ianuarie 2002, potrivit căreia recurentul C. I. solicita, prin fax, judecarea cauzei în lipsă, alta la 21 ianuarie 2002 prin care recurentul C. I. depune taxa de timbru în recurs, respectiv 15.000 lei taxă judiciară de timbru și 1500 lei timbru judiciar. Înregistrările din registrul sus-menționat fac dovada că prin faxul din dimineața zilei de 15 ianuarie 2002, invocat de reclamant în susținerea contestației în anulare, acesta nu a solicitat amânarea judecării cauzei, ci judecarea cauzei în lipsă, iar timbrarea recursului a fost făcută ulterior judecării recursului, contrar dispozițiilor Legii nr.146/1997, republicată.

Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge contestația în anulare formulată de C. I., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge contestația în anulare formulată de C. I. împotriva deciziei civile nr.59 din 15 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, Secția de contencios administrativ, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2003.