ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 970/2003

S-a luat în examinare

contestația în anulare formulată de C. I. împotriva deciziei civile nr.59 din

15  ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, Secția de contencios

administrativ.

La apelul nominal  s-au

prezentat: contestatorul C. I., personal; intimatul Inspectoratul Școlar al

județului Vâlcea reprezentat de consilierul juridic.

Procedura completă.

Constatatorul C. I. a

precizat că își întemeiază contestația în anulare pe dispozițiile art.317 din

C. proc. civ., susținând că, din abuz sau din greșeală, instanța de recurs nu a

judecat recursul  în fond și a  procedat la anularea recursului ca netimbrat,

fără a ține seama de faptul că în  dimineața zilei de 15 ianuarie 2001,

recurentul a solicitat prin fax amânarea judecării cauzei sau amânarea

pronunțării deciziei pentru a depune dovada timbrării recursului, timbrarea

fiind făcută înaintea termenului de judecată fixat de  instanța de recurs. A

mai  arătat că a trimis, prin poștă chitanța  fiscală privind achitarea taxei

de timbru, însă nici această chitanță și nici faxul prin care a solicitat

amânarea judecării cauzei sau a pronunțării deciziei nu se află la dosarul de

recurs. A solicitat admiterea contestației în anulare, anularea hotărârii

atacate și judecarea recursului pe fond. Totodată, a solicitat obligarea la

plata cheltuielilor de judecată ocazionate de exercitarea contestației în anulare,

așa cum acestea au fost precizate prin  notele scrise depuse în această ședință

(fila 16, dosar nr.1970/2002). A depus note scrise însoțite de înscrisuri

(filele 16-19, dosar nr.1970/2002).

Reprezentanta

Inspectoratului Școlar al județului Vâlcea a pus concluzii de respingere a

contestației în anulare,  întrucât timbrarea s-a făcut după judecarea

recursului.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Reclamantul C. I. a chemat

în judecată pe pârâtul Inspectoratul Școlar Vâlcea pentru ca prin hotărârea ce

se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la repartizarea sa pe postul

de suplinitor la Liceul „ G. M.” din orașul Drăgășani, județul Vâlcea, în anul

școlar 1998-1999, post rămas vacant în urma concursului din 22 iulie 1998 și pe

care l-a solicitat la 11 august 1998. Totodată, reclamantul a solicitat

obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale, începând cu data de 1

septembrie 1998, reactualizate cu rata inflației, precum și la plata sumei de

200.000.000 lei daune morale, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă

nr.29/F/C din 28 februarie 2001, Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și

de contencios administrativ a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța astfel,

instanța de fond a  reținut următoarele:

-o acțiune formulată de

același reclamant împotriva aceluiași pârât, având același obiect și întemeiată

pe aceeași cauză, a făcut obiectul dosarului nr.3203/1998 al aceleiași instanțe

care, prin sentința nr.151 (F din 19 octombrie 1998, a respins acțiunea

reclamantului, ca nefondată, obligându-l pe acesta la 30.000 lei cheltuieli de

judecată;

-recursul declarat de

reclamant împotriva sentinței nr.151/F/1998 a fost respins, ca nefondat, de

Curtea Supremă de Justiție, Secția contencios administrativ prin decizia

nr.1725 din 16 iunie 1999 pronunțată în dosarul nr.2700/1998;

-împotriva deciziei nr.1725

din 16 iunie 1999, reclamantul a formulat contestație în anulare care a fost

respinsă de Curtea Supremă de Justiție, Secția contencios administrativ prin

decizia nr.2868 din 17 octombrie 2000 pronunțată în dosarul nr.2648/1999;

-în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art.1201 din C. civ., potrivit căruia,  este lucru judecat atunci

când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată

pe aceeași cauză și este făcută între aceleași părți, făcută între ele și în

contra lor în aceeași calitate;

-reclamantul a încălcat

dispozițiile art.163 din C. proc. civ., potrivit căruia, nimeni nu poate fi

chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte

înaintea mai multor instanțe;

-prin sentința nr.151/F din

19 octombrie 1998 Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios

administrativ s-a desesizat de judecarea cauzei și nu mai poate reveni asupra

hotărârii sale care a rămas definitivă și irevocabilă.

Reclamantul C. I. a

declarat recurs împotriva sentinței civile nr.29/F/C din 28 februarie 2001

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios

administrativ, iar prin decizia nr.59 din 15 ianuarie 2001 pronunțată de Curtea

Supremă de Justiție, Secția de contencios administrativ, dosarul nr.2010/2001,

recursul a fost anulat ca netimbrat.

Împotriva acestei decizii

reclamantul a formulat contestație în anulare, în temeiul art.317, alin.(2) din

C. proc. civ., susținând următoarele:

-în dimineața zilei de 15

ianuarie 2001, reclamantul a trimis un fax din municipiul Predeal prin care a

solicitat amânarea judecării cauzei sau amânarea pronunțării  pentru a face

dovada că a achitat taxa de timbru menționată în citația ce i-a fost trimisă

pentru acest termen;

-instanța de recurs  nu a

ținut seama de cererea formulată de reclamant prin faxul  primit înainte de

deschiderea ședinței de judecată, iar prin decizia nr.59 din 15 ianuarie 2002

recursul a fost anulat,  în mod abuziv și nelegal, ca netimbrat.

x

x     x

Contestația în anulare este  nefondată  și urmează a

fi respinsă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor

art.317 din C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație

în anulare și în cazul în care procedura de chemare a părții, pentru ziua când

s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu  cerințele legii, iar

recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Pentru judecarea recursului

declarat de reclamantul C. I. împotriva sentinței civile nr.29/F/C din 28

februarie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de

contencios administrativ, instanța de recurs a fixat termen la 15 ianuarie

2002, cu citarea ambelor părți. Conform actelor procedurale aflate la dosar

(filele 13-14, dosar nr.2010/2001), recurentul a fost citat cu mențiunea

timbrării, respectiv, 15.000 lei taxă judiciară de timbru și 1500 lei timbru

judiciar.

La termenul de judecată

fixat, când recurentul nu s-a prezentat, instanța de recurs, constatând că

recursul nu a fost  timbrat, a făcut aplicarea art.20, alin (3) din Legea

nr.146/1997, republicată și art.9 alin.(2) din Ordonanța de Guvern nr.32/1995

și a dispus anularea recursului ca netimbrat.

Susținerile reclamantului,

cum că în dimineața zilei de 15 ianuarie  2002 a trimis un fax prin care a

solicitat amânarea judecării recursului ce face obiectul dosarul nr.2010/2001

al Curții Supreme de Justiție, Secția contencios administrativ sunt

neîntemeiate.

Din referatul întocmit la

data de 15 noiembrie 2002 de prim-grefierul Secției contencios administrativ a

Curții Supreme de Justiție (fila 10, dosar nr.1970/2002), rezultă că la

nr.2010/2001 din registrul general de dosare pe anul 2001 se află două

înregistrări: una la 15 ianuarie 2002, potrivit căreia recurentul C. I.

solicita, prin fax,  judecarea cauzei în lipsă, alta la 21 ianuarie 2002 prin

care recurentul C. I. depune taxa de timbru în recurs, respectiv 15.000 lei

taxă judiciară de timbru și 1500 lei  timbru judiciar.

Înregistrările din

registrul sus-menționat fac dovada că prin faxul din dimineața zilei de 15

ianuarie 2002, invocat de reclamant în susținerea contestației în anulare,

acesta nu a  solicitat amânarea judecării cauzei, ci judecarea cauzei în lipsă,

iar timbrarea recursului a fost făcută ulterior judecării recursului, contrar

dispozițiilor Legii nr.146/1997, republicată.

Pentru considerentele

expuse, Curtea va respinge  contestația în anulare formulată de C. I., ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în

anulare formulată de C. I. împotriva deciziei civile nr.59 din 15  ianuarie

2002 a Curții Supreme de Justiție, Secția de contencios administrativ,  ca

neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2003.