ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1457/2003

S-a

luat în examinare contestația  în anulare formulată de Banca Comercială N.B. SA

împotriva  deciziei nr.486 din 6 februarie 2003 a Curții Supreme de

Justiție-Secția de  contencios administrativ.

La

apelul nominal  s-a prezentat:  contestatoarea Banca Comercială N.B. SA

reprezentată de avocatul ales (fila 15 dosar recurs); intimata Banca Națională

a României prin consilierul juridic R.M. precum și Banca Populară Română –

Cooperativa de Credit București, prin lichidator SC”R.R.A.L.”  SRLreprezentată

de I.C.

Procedura

completă.

Reprezentantul contestatoarei Banca Comercială N.B. SA a

solicitat admiterea contestației în anulare pentru motivele prezentate pe larg

în concluziile scrise (fila 32) pe care le-a reiterat în susținerea orală a

cauzei.

Consilierul

juridic  R.M. a pus concluzii de respingere a contestației în anulare ca

neîntemeiată pentru  motivele din întâmpinare (fila 27).

Reprezentantul intimatei Banca Populară  Română Cooperativa de

Credit București prin lichidator SC”R.R.A.L.” SRL a  solicitat respingerea

contestației în anulare ca neîntemeiată pentru motivele din întâmpinare (fila

21) pe care le-a susținut  punctual.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor  dosarului, constată următoarele:

Prin

recursul  declarat de Banca Comercială N.B. SA  a fost vizată soluția

pronunțată de Președintele Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a

României, Guverntatorul Băncii prin Hotărârea nr.46 din 1 iulie 2002 prin care

a fost admisă în parte contestația formulată de Banca Populară Română –

Cooperativa de Credit – în  faliment, în sensul anulării dispoziției privind

termenul de 3 luni pentru vânzarea participației sale deținute la capitalul

social al recurentei.

Pentru

a respinge recursul, Curtea Supremă de Justiție a reținut prin Decizia nr.486

din 6 februarie 2003  că nu se putea aplica termenul de 3 luni prevăzut de

art.73 din Legea nr.58/1998, pentru vânzarea acțiunilor ce le deține la

recurentă, deoarece Banca Populară Română – Cooperativa de Credit  - în

faliment, avea aprobarea acordată de B.N.R. pentru participație la capitalul

social din anul 1999 și respectiv 2000, că numai astfel nu se încalcă

interesele creditorilor și respectiv  obligațiile lichidatorului pe linia

sporirii averii debitoarei.

Prin

contestația în anulare formulată de Banca Comercială N.B. SA –  recurenta din

dosarul Curții Supreme de Justiție 2019/2002 în care s-a pronunțat  Decizia

nr.486/6 feruarie 2002, se solicită anularea acestei decizii și reluarea

judecății recursului.

Ca

temei juridic al contestației este indicat art.318(1) Cod procedură civilă iar

ca motive:

-greșeală

materială comisă de instanță ce rezultă din motivarea deciziei, alin.5 fila 3,

susținând că este o motivare eronată;

-că

motivarea   de la fila 3 alin.7 este „străină cauzei”, care nu are legătură cu

legislația bancară, și nici un s-a invocat de parte, referire făcută la

mențiunea că recurenta nu a acționat anterior declarării recursului, pe cale

administrativă;

-altă

greșelă materială, calificată drept confuzie  totală se referă la alineatul

final din considerente în care se motivează că anularea termenului de 3 luni

este dispusă în interesul creditului și lichidatorului;

-și

o ultimă eroare, greșeală materială se referă la aprobarea acordată pentru

participație la capitalul social încă din anul 1999 și respectiv 2000, motivare

care nu ar privi hotărârea BNR contestată.

Se

mai invocă de contestator  în plus de greșelile materiale menționate, ca

motive, unele motive de recurs la care instanța în judecarea recursului nu a

răspuns și anume:

-că

hotărârea nr.46/1 iulie 2002 este nulă căci institue o condiție potestativă.

-că

măsura specială a vânzării acțiunilor în termen de 3 luni este supusă acordului

judecătorului sindic numai dacă acesta le-a indisponibilizat;

-termenul

de 3 luni este imperativ:

Contestația

este nefondată.

Potrivit

318(1) hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța,

respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze

vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Contestația

în anulare poate fi exercitată numai în condițiile limitativ prevăzute  de

textul menționat, cu alte cuvinte, nici motivele de contestație în anulare

specială nu pot fi extinse prin analogie la alte situații decât cele vizate în

mod expres în art.318 Cod procedură civilă.

Contestația

în anulare  specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată,

respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții de drept

substanțial sau procedural. Această cale de retractare este  creată de lege

doar pentru remedierea unor greșeli materiale, iar nu și pentru reformarea unor

greșeli de fond.

Dispozițiile

legale prevăzute de art.318 Cod procedură civilă, au deci un câmp limitat de

aplicație, astfel că ele trebuie să fie exercitate și interpretate în toate

cazurile în mod restrictiv pentru a nu deschide în ultimă instanță un veritabil

recurs la recurs.

Prin

urmare, greșelile vizate de art.318 Cod procedură civilă  sunt greșeli de fapt

și  nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor  ori de interpretare a

dispozițiilor legale.

Motivele

invocate de contestator ca fiind în sfera de aplicabilitate a prevederilor

art.318(1) Cod procedură civilă se constată că sunt neîntemeiate,

considerentele deciziei civile sunt conforme cu actele cauzei, cu prevederile

legale de aplicat în rezolvarea pricinii, motivele depuse de contestator fiind

critici a modului în care instanța de recurs a apreciat  probele și a

soluționat recursul.

Este

neîntemeiat și cel de al doilea motiv al contestației, analiza dosarului

demonstrând că instanța a răspuns la singurul motiv din recursul declarat și

motivat în termen, concluziile, susținerile, argumentele ulterioare nefiind

deci motive de recurs.

Urmare

considerentelor expuse, Curtea  constată că este neîntemeiată contestația în

anulare, astfel că pe cale de consecință va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

contestația  în anulare formulată de Banca Comercială „N.B.” SA împotriva

Deciziei nr.486 din 6 februarie 2003 a Curții  Supreme de Justiție, Secția de

contencios administrativ.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 8 aprilie  2003.