ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1685/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1685/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2000)
Asupra contestației în anulare de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei
instanțe, la data de 11 decembrie 2001, înregistrată la nr. 9410,
contestatoarea SC G.I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata, C.N.
C.F.R. SA, anularea deciziei nr. 7025, pronunțată, la data de 28 noiembrie
2001, în dosarul nr. 4778/2000, de secția comercială a Curții Supreme de
Justiție, pentru motivul prevăzut de art. 318 C. proc. civ.
În motivarea contestației în
anulare, cu precizările ce i-au fost aduse ulterior, s-a arătat, în esență, că,
în mod greșit, instanța a admis recursul pârâtei, care nu a fost exercitat în
condițiile și forma prevăzute în art. 303 și 304 C. proc. civ. și care a fost
formulat și susținut de S.M.F. în lipsa unei procuri din partea recurentei, în
sensul art. 68 alin. (1) C. proc. civ., ignorându-se neconcordanța dintre
motivele scrise și cele susținute oral și nesocotindu-se dispozițiile art. 306 C.
proc. civ., ca și dispozițiile procedurale privind reprezentarea părților în
judecată.
În vederea soluționării acestei
cereri s-a atașat dosarul secției comerciale a Curții Supreme de Justiție nr. 4778/2000,
în care s-a pronunțat, la data de 23 ianuarie 2002, decizia nr. 4778/2000, a
cărei anulare se solicită și prin care s-a admis recursul pârâtei C.N. C.F.R.,
s-a modificat decizia civilă nr. 681, pronunțată de secția comercială a Curții
de Apel București la data de 1 martie 2000, în sensul că s-a respins apelul
declarat de reclamanta SC G.I. SRL, împotriva sentinței civile nr. 4797,
pronunțată de secția comercială a Tribunalului București la data de 8 octombrie
1999.
Este de observat că, prin prezenta
contestație în anulare, a fost vizat primul motiv, prevăzut de art. 318 C.
proc. civ., în conformitate cu care hotărârea instanței de recurs poate fi
atacată pe această cale, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli
materiale evidente.
Cum contestația în anulare este o
cale extraordinară de atac, creată de lege doar pentru remedierea unei greșeli
formale, în legătură cu examinarea recursului, iar nu pentru reformarea unor
greșeli de fond și cum aspectele indicate de contestatoare a fi greșeli
materiale se referă la greșeli de judecată, legate de interpretarea și
aplicarea unor dispoziții de drept procedural, respectiv, ale celor prevăzute
de art. 303, 304, 306 și art. 67 alin. (1), 68 alin. (1) C. proc. civ., Curtea
apreciază că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru
admisibilitatea acestei cereri, știut fiind că legiuitorul nu a urmărit, prin
această cale de atac specială, să deschidă părților posibilitatea recursului la
recurs.
Așa fiind, pentru considerentele
arătate, constatând că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.
318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca inadmisibilă,
contestația în anulare îndreptată împotriva deciziei nr. 7025, pronunțată de
secția comercială a Curții Supreme de Justiție la data de 28 noiembrie 2001, în
dosarul nr. 4778/2000.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 19 martie 2003.