ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5513/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 3 mai

2001 la Judecătoria Iași Ț.G. a chemat în judecată Agenția Județeană de Ocupare

a Forțelor de Muncă Iași pentru a fi obligată să-i achite plățile compensatorii

stabilite conform O.U.G. nr. 98/1999 și care au fost sistate în mod nelegal, ca

urmare a procesului-verbal nr. 1269 din 4 aprilie 2001 încheiat de inspectorii

pârâtei, în urma controlului efectuat la S.C. C.C. S.A. Iași.

După un prim ciclu procesual, prin

sentința civilă nr. 17.780 din 17 octombrie 2001 a Judecătoriei Iași a fost

admisă acțiunea astfel cum a fost formulată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

avut în vedere că reclamantul a continuat să-și desfășoare activitatea în

cadrul aceleiași societăți în baza unei convenții de prestări servicii, care nu

poate fi asimilată unui contract de muncă pe durată nedeterminată, pentru că

numai în cazul acestuia din urmă cel în cauză putea fi privat de beneficiile

acordate.

Recursul declarat de Agenția

Județeană pentru Ocuparea Forțelor de Muncă Iași împotriva acestei hotărâri a

fost admis prin decizia nr. 60 din 14 februarie 2002 a Tribunalului Iași, prin

care a fost casată sentința și pe fond a fost respinsă acțiunea, întrucât prin

reîncadrarea la aceeași unitate, nu se mai justifică acordarea plăților

compensatorii.

Împotriva acestei decizii Procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat

recursul în anulare de față considerând că a fost pronunțată cu încălcarea

esențială a legii, ceea ce a determinat soluționarea greșită a cauzei pe fond,

totodată fiind și netemeinică. Se solicită casarea hotărârii și menținerea

soluției instanței de fond, care a reținut corect că reclamantul poate

beneficia de plățile compensatorii, întrucât nu prestează muncă în baza unui

contract de muncă pe durată nedeterminată.

Recursul în anulare este întemeiat,

urmând a fi admis în raport de cele ce urmează:

Este necontestat în speță că S.C.

C.C. S.A. Iași a intrat în procedura lichidării judiciare, conform

dispozițiilor Legii nr. 64/1995, modificată prin O.G. nr. 38 din 30 ianuarie

2002, în baza încheierii din 10 aprilie 2000 de judecătorul sindic în dosarul

nr. 34/2000 al Tribunalului Iași.

Ca urmare, salariații societății

intrate în lichidare au fost disponibilizați, dispunându-se desfacerea

contractelor de muncă în temeiul prevederilor art. 130 lit. a) C. muncii.

Apoi, între alții și reclamantul a

beneficiat de măsurile de protecție prevăzute de art. 23 din O.U.G. nr. 98/1999

primind plăți compensatorii.

Prin adresa nr. 259 din 4 iulie 2000

emisă de lichidator, au fost aprobate activitățile și personalul necesar pentru

desfășurarea procesului de lichidare, cel în cauză fiind nominalizat la pct. A

poz. 12. Deși lichidatorul a revenit asupra acestei dispoziții, reclamantul

și-a continuat activitatea în baza unei convenții civile de prestări servicii.

Potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G.

nr. 98/1999 personalul disponibilizat, necesar pentru desfășurarea procesului

de lichidare poate fi angajat de către administrator sau lichidator, cu acordul

judecătorului sindic, cu convenție civilă sau cu contract de muncă pe perioadă

determinată, cu menținerea drepturilor prevăzute de acest act normativ

stabilite la data disponibilizării.

Cel în cauză se încadrează perfect

în prevederile legale redate, el prestând activitatea în cadrul aceleiași

unități în temeiul unui contract civil și nu a unui contract de muncă fără

termen. Ca atare, el beneficiază în continuare de plățile compensatorii, cum a

hotărât temeinic și în raport de prevederile legale redate instanța de fond.

Așa fiind, recursul în anulare de

față urmează a fi admis, a se casa hotărârea atacată și a se respinge recursul

declarat de intimată împotriva sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 60 E din 14 februarie 2002 a Tribunalului Iași, secția civilă.

Casează decizia recurată și respinge

recursul declarat de Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă Iași

împotriva sentinței civile nr. 17.780 din 17 octombrie 2001 a Judecătoriei

Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 decembrie 2003.