ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4891/2003

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : B.C. a chemat în judecată A.J.O.F.M. Iași pentru a fi obligată să-i achite plățile compensatorii stabilite conform O.U.G. nr. 98/1999 și care au fost sistate nelegal ca urmare a procesului-verbal nr. 1269 din 4 aprilie 2001 încheiat de inspectorii pârâtei, ca urmare a controlului efectuat la S.C. C. S.A. Iași. După un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 17832 din 17 octombrie 2001 a Judecătoriei Iași a fost admisă acțiunea astfel cum a fost formulată, dispunându-se obligarea pârâtei să efectueze plățile compensatorii conform O.U.G. nr. 98/1999. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere că deși reclamantul prestează activitate în baza unei convenții civile care nu poate fi asimilată cu raporturi de muncă, nu poate fi privat de beneficiile acordate de lege, ca urmare a începerii procedurii falimentului societății.

Recursul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri, a fost admis prin decizia civilă nr. 66 din 14 februarie 2002 a Tribunalului Iași, prin care a fost casată sentința și pe fond a fost respinsă acțiunea, cu motivarea că prin reîncadrarea celui în cauză la aceeași unitate, măsura de protecție socială privind acordarea plăților compensatorii nu se mai justifică. Considerând că această a doua hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat soluționarea greșită a cauzei pe fond, totodată soluția fiind și vădit netemeinică, prin recursul în anulare de față Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a solicitat casarea ei și respingerea recursului declarat de A.J.O.F.M.

Iași, împotriva sentinței. Se susține în esență că reclamantul face parte din categoria personalului necesar procesului de lichidare a societății, astfel încât, chiar dacă a fost reîncadrat, el nu a pierdut beneficiul plăților compensatorii. Recursul în anulare este întemeiat, urmând a fi admis în raport de cele ce urmează: Este necontestat în speță, că S.C. C. S.A. Iași a intrat în procedura lichidării judiciare în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 69/1995, modificată prin O.G. nr. 38/2002, în baza încheierii din 10 aprilie 2000, dată de judecătorul sindic în dosarul nr. 34/2000 al Tribunalului Iași. Ca urmare, în temeiul art.130 lit. a) din C. mun. s-a dispus desfacerea contractelor de muncă ale salariaților între care și reclamantul.

Fiind disponibilizat, a beneficiat de măsurile de protecție prevăzute de art. 23 din O.U.G. nr. 98/1999, primind plăți compensatorii în temeiul art. 28 din același act normativ. Ulterior, prin adresa nr. 259 din 4 iulie 2000 emisă de lichidatorul desemnat de instanță, au fost aprobate activitățile și personalul necesar pentru desfășurarea procesului de lichidare, reclamantul fiind menționat la pct. A poz. 7. Ca urmare reclamantul a fost menținut în societate pentru desfășurarea procesului de lichidare, încheindu-se în acest scop o convenție civilă de prestări servicii. Potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 98/1999, personalul disponibilizat necesar pentru desfășurarea procesului de lichidare poate fi angajat de către administrator sau lichidator cu acordul judecătorului sindic, cu convenție civilă sau cu contract de muncă pe perioadă determinată, cu menținerea drepturilor prevăzute de acest act normativ stabilite la data disponibilizării.

În raport de aceste dispoziții rezultă cu evidență, că cel în cauză, încadrat cu convenție civilă, își menține drepturile stabilite la data disponibilizării, astfel cum a hotărât temeinic instanța de fond. Această soluție are în vedere și că așa numita convenție civilă nu poate fi asimilată contractului de muncă pe perioadă nedeterminată și nici nu are relevanță dacă ea a fost încheiată cu sau fără acordul judecătorului sindic sau după revenirea acestuia la acord. În speță nu sunt operante nici prevederile art. 39 din actul normativ menționat întrucât o astfel de reîncadrare presupune încheierea unui contract de muncă pe durată nedeterminată și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.

Ori, reclamantul nu este beneficiarul unei atari încadrări în muncă, acesta desfășurând activitate în baza unei convenții de prestări servicii, încheiată în condițiile art. 986 și art. 987 C. civ. Așa fiind, recursul în anulare de față urmează a fi admis, a se casa decizia atacată și a se respinge recursul declarat de pârâtă împotriva soluției instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 66 E din 14 februarie 2002 a Tribunalului Iași. Casează decizia atacată și respinge recursul declarat de A.J.O.F.M. Iași împotriva sentinței civile nr. 17832 din 17 octombrie 2001 a Judecătoriei Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2003.