ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4891/2003

Asupra

recursului în anulare de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

B.C. a

chemat în judecată A.J.O.F.M. Iași pentru a fi obligată să-i achite plățile

compensatorii stabilite conform O.U.G. nr. 98/1999 și care au fost sistate

nelegal ca urmare a procesului-verbal nr. 1269 din 4 aprilie 2001 încheiat de

inspectorii pârâtei, ca urmare a controlului efectuat la S.C. C. S.A. Iași.

După un

prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 17832 din 17 octombrie 2001 a

Judecătoriei Iași a  fost admisă acțiunea astfel cum a fost formulată,

dispunându-se obligarea pârâtei să efectueze plățile compensatorii conform

O.U.G. nr. 98/1999.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere că deși reclamantul

prestează activitate în baza unei convenții civile care nu poate fi asimilată

cu raporturi de muncă, nu poate fi privat de beneficiile acordate de lege, ca

urmare a începerii procedurii falimentului societății.

Recursul

declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri, a fost admis prin decizia civilă

nr. 66 din 14 februarie 2002 a Tribunalului Iași, prin care a fost casată

sentința  și pe fond a fost respinsă acțiunea, cu motivarea că prin

reîncadrarea celui în cauză la aceeași unitate, măsura de protecție socială

privind acordarea plăților compensatorii nu se mai justifică.

Considerând

că această a doua hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii,

ceea ce a determinat soluționarea greșită a cauzei pe fond, totodată soluția

fiind și vădit netemeinică, prin recursul în anulare de față Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a solicitat casarea ei și

respingerea recursului declarat de A.J.O.F.M. Iași, împotriva sentinței.

Se

susține în esență că reclamantul face parte din categoria personalului necesar

procesului de lichidare a societății, astfel încât, chiar dacă a fost

reîncadrat, el nu a pierdut beneficiul plăților compensatorii.

Recursul

în anulare este întemeiat, urmând a fi admis în raport de cele ce urmează:

Este

necontestat în speță, că S.C. C. S.A. Iași  a intrat în procedura lichidării

judiciare în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 69/1995, modificată prin

O.G. nr. 38/2002, în baza încheierii din 10 aprilie 2000, dată de judecătorul

sindic în dosarul nr. 34/2000 al Tribunalului Iași. Ca urmare, în temeiul

art.130 lit. a) din C. mun. s-a dispus desfacerea contractelor de muncă ale

salariaților între care și reclamantul. Fiind disponibilizat, a beneficiat de

măsurile de protecție prevăzute de art. 23 din O.U.G. nr. 98/1999, primind

plăți compensatorii în temeiul art. 28 din același act normativ. Ulterior, prin

adresa nr. 259 din 4 iulie 2000 emisă de lichidatorul desemnat de instanță, au

fost aprobate activitățile și personalul necesar pentru  desfășurarea

procesului de lichidare, reclamantul fiind menționat la pct. A poz. 7. Ca

urmare reclamantul a fost menținut în societate pentru desfășurarea procesului

de lichidare, încheindu-se în acest scop o convenție civilă de prestări

servicii.

Potrivit

art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 98/1999, personalul disponibilizat necesar

pentru desfășurarea procesului de lichidare poate fi angajat de către

administrator sau lichidator cu acordul judecătorului sindic, cu convenție

civilă sau cu contract de muncă pe perioadă determinată, cu menținerea

drepturilor prevăzute de acest act normativ stabilite la data disponibilizării.

În

raport de aceste dispoziții rezultă cu evidență, că cel în cauză, încadrat cu

convenție civilă, își menține drepturile stabilite la data disponibilizării,

astfel cum a hotărât temeinic instanța de fond.

Această

soluție are în vedere și că așa numita convenție civilă nu poate fi asimilată

contractului de muncă pe perioadă nedeterminată și nici nu are relevanță dacă

ea a fost încheiată cu sau fără acordul judecătorului sindic sau după revenirea

acestuia la acord.

În

speță nu sunt operante nici prevederile art. 39 din actul normativ menționat

întrucât o astfel de reîncadrare presupune încheierea unui contract de muncă pe

durată nedeterminată și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de

muncă. Ori, reclamantul nu este beneficiarul unei atari încadrări în muncă,

acesta desfășurând activitate în baza unei convenții de  prestări servicii,

încheiată în condițiile art. 986 și art. 987 C. civ.

Așa

fiind, recursul în  anulare de față urmează a fi admis, a se casa decizia

atacată și a se  respinge recursul declarat  de pârâtă împotriva soluției

instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei   nr. 66 E din 14 februarie 2002

a Tribunalului Iași.

Casează

decizia atacată și respinge recursul declarat de A.J.O.F.M. Iași împotriva

sentinței civile nr. 17832 din 17 octombrie 2001 a  Judecătoriei Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2003.