ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 277/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor  dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea  formulată și înregistrată   la Curtea de Apel  Cluj, reclamantul  S.I.

a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, pentru ca

instanța prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea hotărârii

nr.1629/2003 emisă de pârâtă  și obligarea  acesteia să-i recunoască  drepturile

prevăzute de Legea nr. 309/2002.

In

motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a satisfăcut  stagiului militar   în

detașamentul de muncă UM 043696 și 03984 Lugoj și că în aceste condiții beneficiază

de drepturile revăzute  în Legea  nr. 309/2002.

Curte

de Apel Cluj prin sentința civilă nr. 853/2003 a respins  ca nefondată acțiunea

reclamantului.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din actele depuse la

dosar rezultă că în perioada  8 februarie 1952 – 11 februarie 1953  reclamantul

a fost  doar recrutat pentru efectuarea stagiului militar, dar  că unitatea

militară invocată nu face parte din categoria celor prevăzute  în Legea

nr.309/2002.

Impotriva

acestei sentințe a declarat  recurs   reclamantul  S.I.

In

motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut că  în mod greșit

acțiunea sa a fost respinsă, deoarece cele două unități militare înscrise  în

livretul militar au fost  detașamente de muncă.

Analizând

recursul formulat în raport de prevederile art. 304-304

1

C. proc.

civ. și de motivele invocate, Curtea îl va respinge pentru următoarele

considerente.

Recurentul-reclamant

a efectuat stagiul militar la UM 043696 și UM 03939 din copia livretului militar

depus  în copia de la  dosar.

In

raport de  dispozițiile art.1 din Legea nr. 309/2002 „beneficiază de

prevederile  prezentei legi, persoana cetățean  român care a efectuat stagiul

militar  în detașamentele de muncă  din cadrul  Direcției Generale a Serviciului

Muncii în perioada 1950 – 1961”.

Or, așa

cum rezultă din adresa depusă la dosar și care cuprinde  tabelul unităților

militare ce au constituit detașamente de muncă și care  se  află în evidența

Arhivelor Naționale, cele  două  unități invocate de  recurent  nu se regăsesc

în această evidență.

Altfel

spus,  ele nu reprezintă detașamente  de muncă în  sensul dispozițiilor legale

mai sus invocate, situație în care  recurentul reclamant nu  putea beneficia

de  drepturile  prevăzute  în Legea nr.309/2002.

In

consecință, în raport de cele mai sus  reținute și în baza  dispozițiilor  art.

312 din C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, soluția pronunțată

fiind legală și  în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de S.I., împotriva  sentinței civile nr.853 din 16 iulie 2003

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  27 ianuarie  2004.