ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 277/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamantul S.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea hotărârii nr.1629/2003 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a satisfăcut stagiului militar în detașamentul de muncă UM 043696 și 03984 Lugoj și că în aceste condiții beneficiază de drepturile revăzute în Legea nr. 309/2002. Curte de Apel Cluj prin sentința civilă nr. 853/2003 a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din actele depuse la dosar rezultă că în perioada 8 februarie 1952 – 11 februarie 1953 reclamantul a fost doar recrutat pentru efectuarea stagiului militar, dar că unitatea militară invocată nu face parte din categoria celor prevăzute în Legea nr.309/2002. Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S.I. In motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut că în mod greșit acțiunea sa a fost respinsă, deoarece cele două unități militare înscrise în livretul militar au fost detașamente de muncă. Analizând recursul formulat în raport de prevederile art. 304-304 1 C. proc. civ. și de motivele invocate, Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente.

Recurentul-reclamant a efectuat stagiul militar la UM 043696 și UM 03939 din copia livretului militar depus în copia de la dosar. In raport de dispozițiile art.1 din Legea nr. 309/2002 „beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana cetățean român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961”. Or, așa cum rezultă din adresa depusă la dosar și care cuprinde tabelul unităților militare ce au constituit detașamente de muncă și care se află în evidența Arhivelor Naționale, cele două unități invocate de recurent nu se regăsesc în această evidență. Altfel spus, ele nu reprezintă detașamente de muncă în sensul dispozițiilor legale mai sus invocate, situație în care recurentul reclamant nu putea beneficia de drepturile prevăzute în Legea nr.309/2002.

In consecință, în raport de cele mai sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 din C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, soluția pronunțată fiind legală și în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de S.I., împotriva sentinței civile nr.853 din 16 iulie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2004.