ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 20/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe data

de 19 martie 2002, la Curtea de Apel București, reclamanții G.M. și G.A. au

chemat în judecată Guvernul României. solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța. să fie obligat pârâtul să elibereze un act. din care să rezulte dacă

imobilul situat în București, în care domiciliază, figurează în Jurnalul

Consiliului de Miniștri. ca fiind pus în vânzare.,total sau parțial, conform

art. 43 din Legea nr. 4/1973.

Instanța sesizată, prin sentința

civilă nr. 370 din 9 aprilie 2002, a respins acțiunea, cu motivarea că arhiva

Guvernului nu deține documentele emise de Consiliile Populare, întrucât fondul

arhivistic al acestuia nu este structurat pe principiul evoluției situației

juridice a imobilului, situație ce a fost comunicată reclamantului, prin adresa

nr. 106/4 a Secretariatului General al Guvernului.

Sentința a fost recurată de către

reclamanți.

Prin motivele de casare formulate în

scris și evocate oral, recurenții au susținut, în esență, că s-a răspuns în

cauză la o altă problemă, decât la ceea ce s-a cerut, modificându-se astfel

obiectul acțiunii.

Recursul este fondat.

După cum a rezultat din expunerea

rezumativă, reclamanții au solicitat să li se elibereze un act, din care să

rezulte dacă imobilul în care domiciliază, figurează, „ca fiind pus în

vânzare”, în Jurnalul Consiliului de Miniștri, conform art. 43 din Legea nr.

4/1973, iar în ipoteza în care un asemenea act nu există, să fie obligată

pârâta să o comunice în mod expres și în scris.

În răspunsul dat, pârâtul a arătat

că „Arhiva Guvernului nu deține documente emise de Consiliile Populare”.

Prin această adresă nu se răspunde

la chestiunea solicitată.

Într-adevăr, s-a cerut că se

elibereze o copie după un act (pretins), emis de Consiliul de Miniștri și s-a

comunicat că Guvernul nu deține documente „emise de Consiliile Populare”.

Critica adusă de recurenți, în

sensul că s-a schimbat obiectul acțiunii (cererii), este fondată.

În consecință, recursul declarat de

către reclamanți fiind întemeiat, urmează a fi admis și a se casa sentința

atacată, dispunându-se trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru a proceda

la rejudecarea pricinii, în limitele actului de învestire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de G.M. și

G.A., împotriva sentinței civile nr. 370 din 9 aprilie 2002 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 ianuarie 2003.