ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 25/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de M.D.G .și A.G. împotriva sentinței

civile nr.370 din 9 aprilie 2002 a Curții de Apel București – Secția de

contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurenții reclamanți M.D.G. și A.G. personal,

lipsind intimatul pârât Guvernul României.

Procedura

completă.

M.D.A.

și A.G., având pe rând cuvântul au solicitat admiterea recursului, casarea

sentinței atacate și în fond admiterea acțiunii.

După

rămânerea cauzei în pronunțare s-a prezentat  reprezentanta Guvernului României

consilierul juridic L.D. care a pus concluzii de respingere a recursului

declarat în cauză.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe data de 19 martie 2002 la Curtea  de Apel București

reclamanții  M.D.G. și G.A. au chemat în judecată Guvernul României solicitând

ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să elibereze un act

din care să rezulte dacă imobilul situat  în București, strada Alexandru Donici

nr.35 Sector 2, în care domiciliază, figurează în  Jurnalul Consiliului de

Miniștri ca fiind pus în vânzare – total sau parțial – conform art.43 din Legea

nr.4/1973.

Instanța

sesizată, prin sentința civilă nr.370 din 9 aprilie 2002 a respins acțiunea cu

motivarea că arhiva Guvernului nu deține documentele emise de consiliile

populare întrucât fondul arhivistic al acestuia nu este structurat pe

principiul evoluției situației juridice a imobilului – situație ce a fost

comunicată reclamantului prin adresa nr.106/4 a Secretariatului General al

Guvernului.

Sentința

a fost recurată de către reclamanți.

Prin

motivele de casare formulate în scris și evocate oral recurenții au susținut,

în esență, că s-a răspuns în cauză la o altă problemă decât la ceea ce s-a

cerut, modificându-se astfel obiectul acțiunii.

Recursul

este fondat.

După

cum a rezultat din expunerea rezumativă reclamanții au solicitat să li se

elibereze un act din care să rezultă dacă imobilul în care  domiciliază

figurează, „ca fiind pus în vânzare”, în Jurnalul Consiliului de Miniștri,

conform art.43 din Legea nr.4/1973, iar în ipoteza în care un asemenea act nu

există să fie obligată pârâta să o comunice în mod expres și în scris.

În

răspunsul dat pârâtul a arătat că „Arhiva Guvernului nu deține documente emise

de consiliile populare”.

Prin

această adresă nu se răspunde la chestiunea solicitată.

Într-adevăr,

s-a cerut că se elibereze o copie după un act (pretins) emis de Consiliul  de

Miniștri și s-a comunicat că Guvernul nu deține documente „emise de Consiliile

populare”.

Critica

adusă de recurenți în sensul că s-a schimbat obiectul acțiunii (cererii) este

fondată.

În

consecință, recursul declarat de către reclamanți fiind întemeiat urmează a fi

admis și a se casa sentința atacată, dispunându-se trimiterea cauzei aceleiași

instanțe pentru a proceda la rejudecarea pricinii, în limitele actului de

investire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de  M.D.G. și A.G. împotriva sentinței civile nr.370 din 9

aprilie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanță.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  14 ianuarie 2003.