ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2477/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

R.N.P. R. - Direcția Silvică

Harghita, în contradictoriu cu Guvernul României, a solicitat anularea Anexei nr.

31 a H.G. nr. 1351/2001, la pozițiile 26 și 27.

La 10 februarie 2003,

Ministerul Administrației Publice a formulat cerere de intervenție în interesul

pârâtului Guvernul României.

La 4 martie 2003, pârâta a

formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Administrației Publice, a

Consiliului Local al comunei Lunca de Jos și a Consiliului Județean Harghita.

Curtea de Apel Târgu Mureș,

prin sentința nr. 72 din 27 martie 2003, a respins ca nefondată, acțiunea

formulată de reclamantă împotriva pârâtului Guvernul României și a respins ca

inadmisibilă, cererea părților chemate în garanție și cererea intervenientului,

reținând că în speță operează dispozițiile art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 1024 din 10

martie 2004, a admis recursul declarat de reclamantă și a casat sentința, cu

trimitere, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

S-a reținut că instanța a

respins acțiunea, ca nefondată, deși a considerat că în speță sunt aplicabile

prevederile art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, situație în care se impunea

respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.

Mai mult, cauza a fost

soluționată pe o excepție care nu a fost dezbătută în contradictoriu cu părțile,

așa cum este obligatoriu, potrivit art. 129 C. proc. civ., iar instanța nu s-a

pronunțat asupra ei, conform art. 137 alin. (1) din același cod.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 254 din 25

octombrie 2004, a respins acțiunea, cererea de intervenție în interesul

pârâtului și cererea de chemare în garanție.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că nu s-a îndeplinit procedura prealabilă conform art. 30

din H.G. nr. 555/2001, respectiv nu s-a depus reclamația administrativă la Secretariatul General al Guvernului și că acțiunea este tardivă, neputându-se accepta

apărarea formulată, că datorită numărului mic de exemplare a Monitorului

Oficial, a luat la cunoștință ulterior de apariția H.G. nr. 1351/2001.

Considerând hotărârea

nelegală, reclamanta a declarat recurs și a solicitat casarea, cu trimitere,

spre rejudecare, la aceeași instanță.

Se arată că a îndeplinit

procedura prealabilă prin adresa 7786 din 26 noiembrie 2002, adresată

Guvernului României.

Despre efectuarea procedurii

prealabile se arată și în procesul-verbal al Consiliului Județean.

Este în termenul legal

pentru contestație, respectiv în termenul de 30 de zile de la data când a luat

cunoștință de anexele publicate în M. Of. nr. 537/bis/13.08.2002.

Nu i se poate imputa nici o

culpă că nu a primit anexele, este abonată și la numerele bis ale Monitorului

Oficial, astfel este îndreptățită să primească serviciul plătit;, de altfel,

acțiunea a fost făcută în termenul de un an prevăzut de art. 5 alin. ultim din

Legea nr. 29/1990.

Recursul este fondat.

În mod greșit instanța a

reținut că nu s-a realizat procedura prealabilă și că acțiunea nu a fost

formulată în termen.

La dosar există cererea nr. 7786

din 26 noiembrie 2002, adresată Guvernului României, cu care se face dovada

îndeplinirii reclamației administrative.

Instanța a susținut că nu

Guvernul are calitate procesuală în cauză, ci Secretariatul General al

Guvernului, conform art. 30 din H.G. nr. 555/2001.

Dar, conform art. 2 din H.G.

nr. 78/2000 (în vigoare la data emiterii hotărârii contestate): „în vederea

exercitării atribuțiilor care revin Guvernului, în aparatul de lucru al

acestuia funcționează aparatul de lucru al Primului Ministru, Secretariatul

General al Guvernului, departamente și alte asemenea entități, cu atribuții

specifice”.

Chiar dacă Secretariatul

General al Guvernului are personalitate juridică, conform art. 4 alin. (1) din

hotărârea menționată și reprezintă Guvernul în fața instanțelor judecătorești,

conform art. 3 al aceluiași articol, trebuie reținut că acesta face parte din

aparatul de lucru al Guvernului, îndeplinind unele drepturi ale acestuia și în

considerarea organului din care face parte.

Din relațiile venite de la Monitorul Oficial, rezultă că anexele la nr. 597/bis/13.08.2002, au fost comunicate la un

număr restrâns de abonați, datorită volumului mare de date pe care îl conține

și prețului.

Cum reclamanta - abonat nu a

primit anexele, termenul de introducere a acțiunii a fost respectat, față de

data când a luat cunoștință de acestea; de altfel, acțiunea fusese formulată în

termenul prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.

În consecință, se va admite

recursul în baza art. 313 C. proc. civ. și se va casa sentința, cu trimitere,

spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru a se soluționa cauza pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

R.N.P. R. - Direcția Silvică Miercurea Ciuc, împotriva sentinței civile nr. 254

din 25 octombrie 2004, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de

contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 aprilie 2005.