ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2410/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 17 ianuarie 2003,

R.N.P. R., prin Direcția Silvică Harghita, a chemat în judecată Guvernul

României, solicitând anularea parțială a H.G. nr. 1351/2001, respectiv a

dispozițiilor cuprinse în Anexa nr. 18, pozițiile 25, 26 și 30, ca nelegale.

La primul termen de

judecată, Ministerul Administrației și Internelor a formulat o cerere de

intervenție în interesul pârâtului și a solicitat respingerea acțiunii

principale, ca neîntemeiată.

De asemenea, pârâtul a depus

o cerere de chemare în garanție a Ministerului Administrației Publice, a

Consiliului Local al comunei Cârla și a Consiliului Județean Harghita, pentru

ca hotărârea să fie opozabilă și acestor autorități publice, deținătoare a unor

date și documente de o deosebită importanță pentru soluționarea corectă a

litigiului dintre părți.

Prin sentința civilă nr. 253

din 25 octombrie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de

contencios administrativ, reînvestită cu soluționarea cauzei, ca efect al

casării cu trimitere a unei hotărâri anterioare, a respins acțiunea principală,

ca tardiv introdusă, precum și cererile de intervenție și de chemare în

garanție.

Instanța a reținut că

această rezolvare se impune, deoarece reclamanta nu a făcut dovada exercitării

în termenul prevăzut de art. 30 din H.G. nr. 555/2001, a recursului

administrativ grațios.

Că această reglementare

juridică, cu caracter derogatoriu de la dreptul comun (art. 5 al Legii nr. 29/1990),

obligă persoana vătămată să depună reclamația administrativă, la Secretariatul General al Guvernului, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.

29/1990.

S-a mai motivat că, deși

textul Anexei nr. 18 a hotărârii guvernamentale a fost publicat într-un număr

restrâns de exemplare, în afara abonamentului, acest număr a fost pus la

dispoziția celor interesați, prin Centrul pentru relații cu publicul al R.A. M.O.,

putând fi consultat, așadar, de reclamantă.

În sfârșit, Curtea a

apreciat că a accepta afirmația reclamantei, ar însemna să se înfrângă

principiul de drept potrivit căruia nimeni nu poate invoca necunoașterea legii,

care intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial.

Sentința a fost atacată cu

recurs de către reclamanta Direcția Silvică Miercurea Ciuc din cadrul R.N.P. R.

Recurenta a susținut că în

mod greșit instanța de fond a respins acțiunea principală, ca tardiv introdusă,

deoarece procedura administrativă prealabilă a fost îndeplinită de ea, cu

adresa nr. 7785 din 26 noiembrie 2002, adresată Guvernului României.

Plângerea a fost expediată

prin poștă, așa încât ea nu putea să aibă numărul de înregistrare a Guvernului.

În același scop, recurenta a

invocat procesul-verbal nr. 8711/2002, încheiat de Consiliul Județean Harghita.

Recursul este fondat, în

sensul considerentelor ce se vor expune în continuare.

Dispozițiile art. 5 din

Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, care instituie condițiile

și termenele de exercitare a plângerii administrative prealabile, au caracter

imperativ și nerespectarea lor atrage sancțiunea respingerii acțiunii, ca

inadmisibilă, prematură sau tardivă, după caz.

Reglementarea conținută în

legea organică a constituit dreptul comun aplicabil în materie, de la care nu

se putea deroga printr-un act normativ, având o forță juridică inferioară.

Prin urmare, argumentarea

instanței, în legătură cu incidența în cauză a prevederilor art. 30 din H.G. nr.

555/2001, este eronată și nu poate justifica rezolvarea dată procesului, pe

baza excepției de tardivitate a introducerii acțiunii.

Recurenta a susținut că

procedura administrativă prealabilă a fost îndeplinită prin adresa nr. 7785 din

26 noiembrie 2002.

Actul respectiv nu are,

însă, număr de înregistrare și nici nu este însoțit de plicul poștal sau alt

document oficial din care să rezulte data comunicării la Guvernul României.

Lipsită de rol activ, curtea

de apel nu a cerut părților, explicații suplimentare în legătură cu acest

aspect sau înscrisuri doveditoare care să ateste, fără echivoc, data reală a

înregistrării reclamației administrative la autoritatea publică emitentă și

modalitatea în care Direcția Silvică Harghita a luat cunoștință, efectiv, de

existența și conținutul actului administrativ supus controlului jurisdicțional.

Procedând în modul arătat

(deși în considerente a admis că hotărârea guvernamentală nu a fost comunicată

reclamantei), instanța a pronunțat o hotărâre ce nu-și găsește suport

probatoriu convingător în piesele de la dosar.

De aceea, pentru evitarea

oricărei erori în stabilirea adevărului și corecta soluționare a excepției de

procedură invocată, urmează a se admite recursul, cu consecința casării

sentinței și trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeași curte de apel.

Văzând și dispozițiile art. 313

C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta R.N.P. R. - Direcția Silvică Miercurea Ciuc împotriva sentinței

civile nr. 253 din 25 octombrie 2004, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 aprilie 2005.