ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 156/2003

R O M Â N I A CURTEA

SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 12 iunie 1998 la Judecătoria Focșani, în dosarul nr. 4967/1998, reclamantul P.I. a chemat în judecată pârâții Primăria comunei Vârteșcoiu, Prefectura județului Vrancea și R. Odobești – Vrancea, solicitând ca pârâții să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul, teren și construcții, cu întregul inventar, situat în comuna Vârteșcoiu, preluat de stat în baza Decretului nr. 83/1949 de la fostul proprietar M.M.A., tatăl său; în drept se invocă prevederile art. 480 C. civ.

Reclamantul, prin cererea înregistrată la 12 iunie 1998 în dosarul nr. 4964/1998 al Judecătoriei Focșani, a chemat în judecată pârâții Primăria comunei Vârteșcoiu, Prefectura județului Vrancea și R. Odobești – Vrancea, solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul, teren și construcții cu întregul inventar, situat în comuna Vârteșcoiu, preluat de stat prin Decretul nr. 83/1949 de la defuncta M.S. În drept, reclamantul invocă prevederile art. 480 C. civ. Prin sentințele civile nr. 6401 și nr. 6403 din 22 octombrie, Judecătoria Focșani a declinat competența soluționării ambelor acțiuni în favoarea Tribunalului Vrancea, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ. Cauzele s-au înregistrat la Tribunalul Vrancea sub nr. 5061/1998 și nr. 5062/1998, iar prin încheierea din 23 martie 2000, în baza art. 164 C. proc. civ., s-a dispus conexarea lor. Prin sentința civilă nr. 192 din 6 iulie 2000 s-a admis în parte acțiunea reclamantului și pârâta S.C. R. S.A. Odobești a fost obligată să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de 6.838 mp situat în punctul Râmniceanca cu construcțiile arătate, suprafața de 3.754 mp situat în punctul Crama Mătăsarului cu construcțiile menționate și suprafața de 8.035 mp situat în punctul Crama Stroici cu construcții specificate în dispozitivul sentinței, toate situate în comuna Vârteșcoiu, județul Vrancea.

S-a precizat în dispozitiv că la punerea în posesie se vor avea în vedere schițele-anexă la raportul de expertiză întocmit de V.S. S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată împotriva Primăriei Vârteșcoiu și Prefecturii județului Vrancea. Pârâta S.C. R. S.A. Odobești a fost obligată să plătească reclamantului suma de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul este unicul moștenitor al defuncților M.M.A., decedat la 21 aprilie 1978, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 652 din 14 iulie 1978, precum și al defunctei M.S., decedată la 9 septembrie 1950, fapt atestat de adresa nr. 363 din 16 ianuarie 1962 a Notariatului de Stat al raionului Tudor Vladimirescu.

Defuncții, autori ai reclamantului, au avut în proprietate imobile, construcții și terenuri, pe raza comunei Vârteșcoiu, deținute în prezent de pârâta S.C. R. S.A. Odobești și care au trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 83/1949 în mod nelegal, fiind un act normativ de expropriere, fără plata despăgubirilor. Expertiza tehnică efectuată a identificat imobilele, iar pârâta a recunoscut că ele au aparținut autorilor reclamantului și că au trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 83/1949. În temeiul art. 480 C. civ. s-a admis acțiunea față de pârâta S.C. R. S.A. și s-a respins față de ceilalți doi pârâți care nu dețin imobilele. Împotriva sentinței a declarat apel pârâta S.C.

R. S.A. Odobești. Hotărârea atacată, susține apelanta, este nelegală și netemeinică. Raportul de expertiză tehnică, care a stat la baza hotărârii pronunțate, conține erori, semnalate de apelant instanței prin obiecțiunile depuse la dosar și în mod nejustificat respinse de instanță, care a respins și proba cu martori și cercetarea locală, solicitate de apelant. Se solicită admiterea apelului și încuviințarea administrării probelor cerute la prima instanță. Apelul declarat de pârâtă a fost respins prin decizia civilă nr. 117/A din 21 decembrie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Galați. Se arată în motivarea soluției că obiecțiunile la expertiza tehnică, formulate de apelantă, erau enunțate în general, fără referiri concrete, unele dintre obiecțiuni erau cereri; cum era aceea a evaluării imobilelor, care nu aveau legătură cu obiectul cauzei.

În termen legal, pârâta S.C. R. S.A. a introdus recurs împotriva deciziei pronunțate în apel. Recurentul critică instanța de apel pentru refuzul de a dispune refacerea expertizei tehnice, care să dea răspuns obiecțiunilor formulate și să îndrepte erorile existente în raportul de expertiză, semnalate de recurent. De asemenea, arată recurentul, considerentele sentinței și unele constatări ale raportului de expertiză creează confuzie. Astfel, în motivarea hotărârii instanței de fond se reține că i se vor lăsa reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilele care au aparținut celor doi defuncți, așa cum au fost identificate în raportul de expertiză, cu excepția construcțiilor noi care aparțin pârâtei.

În raportul de expertiză se regăsesc trei categorii de imobile identificate pe teren: construcții noi, construcții vechi și alte construcții, fără nici o specificare, care însă au fost incluse în categoria celor care au aparținut autorilor reclamantului. Se mai arată că, respinsă fiind cererea de refacere a expertizei prin examinarea obiecțiunilor, recurenta a solicitat probele cu martori și cercetarea locală, care, de asemenea, au fost nejustificat respinse. Recurentul solicită admiterea recursului, desființarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Recursul pârâtei este fondat și se va admite pentru considerentele ce se vor expune. La solicitarea intimatului-reclamant s-a admis proba cu expertiză tehnică pentru identificarea imobilelor (teren și construcții) pretinse prin cererea de chemare în judecată.

După efectuarea raportului de expertiză, reprezentantul recurentei a formulat obiecțiuni la lucrarea depusă, solicitând completarea raportului de expertiză, conform cererii prezentate la termenul din 8 iunie 2000. Instanța a respins cererea recurentei cu motivarea, cuprinsă în încheierea de ședință din 8 iunie 2000, că imobilele au fost identificate separat, în dreptul fiecărei construcții s-a făcut mențiunea dacă este nouă sau veche și prin expertiză s-a delimitat terenul fiecărei clădiri. La termenul următor de judecată, instanța de apel a respins cererea recurentei pentru suplimentarea probațiunii, prin cercetare locală și audierea unui martor.

Din verificarea raportului de expertiză tehnică rezultă că mențiunea „veche” sau „nouă” nu apare la fiecare clădire evidențiată, sunt enunțate construcții fără încadrarea lor în categoria construcțiilor noi sau vechi, delimitare importantă, întrucât obiectul acțiunii în revendicare introdusă de intimatul-reclamant îl constituie numai construcțiile vechi, edificate anterior perioadei 1948-1950, care au aparținut proprietarilor pe care îi moștenește intimatul-reclamant. Aceasta cu atât mai mult că instanța, în considerentele sentinței, precizează că vor reveni intimatului-reclamant imobilele care au aparținut celor doi defuncți, așa cum au fost identificate în raportul de expertiză, cu excepția construcțiilor noi, care aparțin recurentei-pârâte.

Pentru elucidarea acestui aspect, decisiv în soluționarea cauzei, se impune admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate în apel și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecarea apelului, în cadrul căreia se vor identifica imobilele care aparțin intimatului prin mijloacele de probațiune ce se vor găsi necesare, inclusiv lămuririle date de expert obiecțiunilor formulate de recurent și cercetarea locală solicitată, urmând ca instanța să aprecieze, în raport de probatoriul încuviințat, dacă refacerea expertizei, cerută de recurentă, este suficientă sau se impune efectuarea unei noi expertize. Pentru aceste considerente recursul urmează a fi admis conform art. 313 C. proc. civ., se va casa decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați și se va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta S.C. R. Odobești împotriva deciziei nr. 117 din 21 decembrie 2000 a Curții de Apel Galați, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2003.