ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3618/2003

La apelul nominal s-au

prezentat: recurenții-reclamanți D.I., F.E.și H.C., toți reprezentați de avocat

M.V.și intimatele-pârâte Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor

Statului reprezentată de consilier juridic P.A.O.și S.C.”M.”SA Focșani

reprezentată de consilier juridic V.B.. A lipsit intimata-pârâtă Comisia de

aplicare a legii nr.112/1995 din cadrul Consiliului Județean Vrancea.

Consilier juridic

V.B.precizează că dosarul nr. 5932/2002 având ca obiect constatarea nulității

contractului nr.567/11 octombrie 1994 de vânzare-cumpărare de acțiuni a fost

soluționat irevocabil astfel că nu mai înțelege să susțină cererea de

suspendare a judecării cauzei în temeiul art. 244 alin.1 din C.proc.civ..

Nemaifiind alte

chestiuni prealabile, Curtea dă cuvântul părților în susținerea și, respectiv,

combaterea recursului.

Avocat M.V.solicită

admiterea recursului pentru motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 4,

7, 8 și 9 C.proc.civ., casarea deciziei atacate precum și a hotărârii instanței

de fond și admiterea acțiunii reclamanților așa cum a fost formulată. Depune

concluzii scrise.

Consilier juridic

P.A.O.solicită respingerea recursului ca nefondat. Depune concluzii scrise.

Consilier juridic V.B.

arată că reclamanților, care au solicitat constatarea nulității absolute a

contractului nr. 567/1994 de vânzare-cumpărare acțiuni, le-a fost respinsă

acțiunea, pronunțându-se sentința 757/26 februarie 2003, definitivă și

irevocabilă, instanțele stabuilind că S.C.”M.”SA Focșani e cumpărătoare de bună

credință, astfel încât în speță, cu referire la imobilul în litigiu, sunt

aplicabile dispozițiile art. 46 alin. 2 din Legea nr.10/2001. Solicită

respingerea recursului ca nefondat. Depune notă de concluzii scrise.

CURTEA,

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la 22 aprilie 1997, reclamanta D.Ș. a chemat în judecată pârâții

Consiliul Județean Vrancea, comisia de aplicare a Legii nr.112/1998 și

S.C.”M.”SA Focșani, solicitând ca pârâta de rândul 2 să-i lase în deplină

proprietate și pașnică posesie imobilul situat în Focșani, Str. Republicii nr.

16 și să se constate, în subsidiar, nelegalitatea hotărârii nr. 438/1997 emisă

de pârâtul de rândul 1, motivând că este proprietatea imobilului, dobândit prin

cumpărare de autorul său prin contractul nr. 410/1945, imobil care este ocupat

de pârâta S.C.”M.”SA, iar comisia de aplicare a Legii nr.112/1995 a refuzat restituirea

lui.

Judecătoria Focșani,

prin sentința civilă nr. 2732 din 17 aprilie 1998 a admis acțiunea și a obligat

pârâții să-i lase reclamantei imobilul în deplină proprietate și liniștită

posesie.

Instanța a reținut că

D.I., autorul reclamantei, muncitor agricol, a dobândit imobilul, care ulterior

a fost greșit naționalizat prin Decretul nr.92/1950, iar contractul nr. 567 din

11 octombrie 1994, invocat de pârâta SC „M.” SA, nu i-a transmis dreptul de

proprietate asupra imobilului  ci un pachet de acțiuni.

Apelurile declarate de

reclamantă și pârâți au fost admise prin decizia civilă nr. 1163 din 22

octombrie 1998 a Tribunalului Vrancea, care a desființat sentința apelată, a

disjuns acțiunea, trimițând cauza spre rejudecare la prima instanță pentru

soluționarea contestației conform Legii nr.112/1995 și reținând restul

acțiunii, pentru soluționare, și la 27 mai 1999 s-a pronunțat sentința civilă

nr. 79 prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea  reclamantei având ca

obiect revendicarea imobilului.

În justificarea

acestei soluții, tribunalul a argumentat că reclamanta nu a făcut dovada

susținerii sale în sensul că autorul ei s-ar fi încadrat în vreuna din

categoriile exceptate de la aplicarea Decretului nr.92/1950.

Curtea de Apel Galați,

investită cu apelul reclamantei, care pe parcursul judecării cauzei a decedat,

procesul fiind continuat de moștenitorii ei D.I., F.E.și H.C., a admis apelul

și prin decizia civilă nr. 60 din 6 decembrie 1999 a desființat sentința civilă

nr. 79 din 27 mai 1999 a Tribunalului Vrancea și a trimis cauza spre rejudecare

la aceeași instanță.

Soluția a fost

motivată de omisiunea primei instanțe de a soluționa cererea de chemare în

garanție formulată la 4 martie 1999 de pârâta S.C.”M.”SA împotriva Fondului

Proprietății de Stat.

Soluționând în primă

instanță, Tribunalul Vrancea a reținut că autorul reclamantei avea două

locuințe, nu a dovedit că locuia în imobilul pretins prin acțiune și nici că

făcea parte din categoriile de persoane exceptate de la naționalizare, așadar

imobilul a trecut la stat cu respectarea condițiilor prevăzute în Decretul

nr.92/1950, considerente pentru care, prin sentința civilă nr. 172 din 19 iunie

2000 s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților împotriva pârâtei

S.C.”M.”SA.

S-a respins de

asemenea acțiunea reclamanților formulată împotriva Consiliului Județean

Vrancea pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia, întrucât bunul

revendicat este în patrimoniul altei persoane juridice, anume a pârâtei

S.C.”M.”SA, iar cererea de chemare în garanție introdusă de pârâta S.C.”M.”SA

împotriva Fondului Proprietății de Stat București s-a respins ca fiind lipsită

de interes, față de soluția de respingere a acțiunii reclamanților.

Apelul reclamantei

declarat împotriva sentinței civile nr. 172 din 19 iunie 2000 a fost respins ca

nefondat de Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 96/A din 26

octombrie 2000.

În sprijinul soluției

date, instanța a invocat că, deși este indiscutabilă calitatea de proprietar a

autorului reclamanților asupra imobilului din litigiu, nu s-a dovedit

apartenența lui la una din categoriile exceptate de la naționalizare, rămânând

neprobată afirmația că era lucrător agricol la data aplicării Decretului

nr.92/1950.

Această constatare, se

arată în continuarea  motivării deciziei, face inutilă cercetarea criticii

privind calitatea de proprietară a pârâtei S.C.”M.”SA asupra imobilului.

Reclamanții au

declarat recurs împotriva deciziei nr. 96/A din 26 octombrie 2000 a Curții de

Apel Galați, cerând casarea ei și a hotărârii primei instanțe și în fond

admiterea acțiunii lor așa cum a fost formulată.

Actele dosarului,

arată recurenții, dovedesc  temeinicia acțiunii introduse, imobilul a aparținut

prin cumpărare autorului lor D.G., a fost naționalizat deși ocupația de

muncitor agricol îl exonera de la aplicarea prevederilor Decretului nr.92/1950,

iar adeverințele emise de autoritățile locale confirmă calitatea lui de

muncitor agricol.

Recursul declarat de

reclamanți este fondat.

Imobilul pretins de

recurenți a fost dobândit de D.G.prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat

cu M.D.la 3 aprilie 1945, transcris, act în care cumpărătorul figura ca

podgorean.

Adeverințele eliberate

de Primăria Vârteșcoiu atestă faptul că D.G. era muncitor agricol, avea 3 ha

teren arabil și 3,50 ha vie, date extrase din registrul agricol al localității

Vârteșcoiu vol. II, iar din evidențele Camerei de comerț și industrie a

județului Putna rezultă că el nu apărea cu firmă înscrisă în perioada

premergătoare anilor 1949, 1950.

Naționalizarea

imobilului cumpărat, cu adresa inițială str. I.C.Brătianu nr. 18 (sau 16)

Focșani, este dovedită prin anexa la Decretul nr.92/1950, unde la poziția 47

este menționat D.G. cu imobilul din str. Republicii nr. 16.

Măsura naționalizării

se apreciază ca abuzivă față de ocupația de muncitor agricol a proprietarului

și de prevederile art. II ale Decretului nr.92/1950 care exceptau expres de la

naționalizare imobilele proprietatea muncitorilor.

Drept urmare, recursul

este fondat, urmează  a se admite, a se casa decizia atacată precum și sentința

pronunțată de tribunal, cu trimiterea cauzei la instanța de fond pentru

rejudecare, urmând a se compara titlul în temeiul căruia recurenții pretind

imobilul și titlul în baza căruia intimatul S.C.”M.”SA posedă imobilul în

litigiu, și în urma acestei comparări se va hotărî asupra acțiunii în

revendicare introdusă de recurenți, luându-se în examinare și cererea de

chemare în garanție formulată de intimata S.C.”M.”SA împotriva intimatei

Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de reclamanții D.I., F.E.și H.C.împotriva deciziei nr. 96 A din 26

octombrie 2000 a Curții de Apel Galați – Secția civilă.

Casează decizia

atacată precum și sentința civilă nr. 172 din 19 iunie 2000 a Tribunalului

Vrancea și trimite cauza aceleiași instanțe de fond pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi

24 septembrie  2003.