ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3618/2003

La apelul nominal s-au prezentat: recurenții-reclamanți D.I., F.E.și H.C., toți reprezentați de avocat M.V.și intimatele-pârâte Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului reprezentată de consilier juridic P.A.O.și S.C.”M.”SA Focșani reprezentată de consilier juridic V.B.. A lipsit intimata-pârâtă Comisia de aplicare a legii nr.112/1995 din cadrul Consiliului Județean Vrancea. Consilier juridic V.B.precizează că dosarul nr. 5932/2002 având ca obiect constatarea nulității contractului nr.567/11 octombrie 1994 de vânzare-cumpărare de acțiuni a fost soluționat irevocabil astfel că nu mai înțelege să susțină cererea de suspendare a judecării cauzei în temeiul art. 244 alin.1 din C.proc.civ..

Nemaifiind alte chestiuni prealabile, Curtea dă cuvântul părților în susținerea și, respectiv, combaterea recursului. Avocat M.V.solicită admiterea recursului pentru motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9 C.proc.civ., casarea deciziei atacate precum și a hotărârii instanței de fond și admiterea acțiunii reclamanților așa cum a fost formulată. Depune concluzii scrise. Consilier juridic P.A.O.solicită respingerea recursului ca nefondat. Depune concluzii scrise. Consilier juridic V.B. arată că reclamanților, care au solicitat constatarea nulității absolute a contractului nr. 567/1994 de vânzare-cumpărare acțiuni, le-a fost respinsă acțiunea, pronunțându-se sentința 757/26 februarie 2003, definitivă și irevocabilă, instanțele stabuilind că S.C.”M.”SA Focșani e cumpărătoare de bună credință, astfel încât în speță, cu referire la imobilul în litigiu, sunt aplicabile dispozițiile art. 46 alin. 2 din Legea nr.10/2001.

Solicită respingerea recursului ca nefondat. Depune notă de concluzii scrise. CURTEA, Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 22 aprilie 1997, reclamanta D.Ș. a chemat în judecată pârâții Consiliul Județean Vrancea, comisia de aplicare a Legii nr.112/1998 și S.C.”M.”SA Focșani, solicitând ca pârâta de rândul 2 să-i lase în deplină proprietate și pașnică posesie imobilul situat în Focșani, Str. Republicii nr. 16 și să se constate, în subsidiar, nelegalitatea hotărârii nr. 438/1997 emisă de pârâtul de rândul 1, motivând că este proprietatea imobilului, dobândit prin cumpărare de autorul său prin contractul nr. 410/1945, imobil care este ocupat de pârâta S.C.”M.”SA, iar comisia de aplicare a Legii nr.112/1995 a refuzat restituirea lui.

Judecătoria Focșani, prin sentința civilă nr. 2732 din 17 aprilie 1998 a admis acțiunea și a obligat pârâții să-i lase reclamantei imobilul în deplină proprietate și liniștită posesie. Instanța a reținut că D.I., autorul reclamantei, muncitor agricol, a dobândit imobilul, care ulterior a fost greșit naționalizat prin Decretul nr.92/1950, iar contractul nr. 567 din 11 octombrie 1994, invocat de pârâta SC „M.” SA, nu i-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului ci un pachet de acțiuni.

Apelurile declarate de reclamantă și pârâți au fost admise prin decizia civilă nr. 1163 din 22 octombrie 1998 a Tribunalului Vrancea, care a desființat sentința apelată, a disjuns acțiunea, trimițând cauza spre rejudecare la prima instanță pentru soluționarea contestației conform Legii nr.112/1995 și reținând restul acțiunii, pentru soluționare, și la 27 mai 1999 s-a pronunțat sentința civilă nr. 79 prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei având ca obiect revendicarea imobilului. În justificarea acestei soluții, tribunalul a argumentat că reclamanta nu a făcut dovada susținerii sale în sensul că autorul ei s-ar fi încadrat în vreuna din categoriile exceptate de la aplicarea Decretului nr.92/1950.

Curtea de Apel Galați, investită cu apelul reclamantei, care pe parcursul judecării cauzei a decedat, procesul fiind continuat de moștenitorii ei D.I., F.E.și H.C., a admis apelul și prin decizia civilă nr. 60 din 6 decembrie 1999 a desființat sentința civilă nr. 79 din 27 mai 1999 a Tribunalului Vrancea și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Soluția a fost motivată de omisiunea primei instanțe de a soluționa cererea de chemare în garanție formulată la 4 martie 1999 de pârâta S.C.”M.”SA împotriva Fondului Proprietății de Stat.

Soluționând în primă instanță, Tribunalul Vrancea a reținut că autorul reclamantei avea două locuințe, nu a dovedit că locuia în imobilul pretins prin acțiune și nici că făcea parte din categoriile de persoane exceptate de la naționalizare, așadar imobilul a trecut la stat cu respectarea condițiilor prevăzute în Decretul nr.92/1950, considerente pentru care, prin sentința civilă nr. 172 din 19 iunie 2000 s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților împotriva pârâtei S.C.”M.”SA. S-a respins de asemenea acțiunea reclamanților formulată împotriva Consiliului Județean Vrancea pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia, întrucât bunul revendicat este în patrimoniul altei persoane juridice, anume a pârâtei S.C.”M.”SA, iar cererea de chemare în garanție introdusă de pârâta S.C.”M.”SA împotriva Fondului Proprietății de Stat București s-a respins ca fiind lipsită de interes, față de soluția de respingere a acțiunii reclamanților.

Apelul reclamantei declarat împotriva sentinței civile nr. 172 din 19 iunie 2000 a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 96/A din 26 octombrie 2000. În sprijinul soluției date, instanța a invocat că, deși este indiscutabilă calitatea de proprietar a autorului reclamanților asupra imobilului din litigiu, nu s-a dovedit apartenența lui la una din categoriile exceptate de la naționalizare, rămânând neprobată afirmația că era lucrător agricol la data aplicării Decretului nr.92/1950. Această constatare, se arată în continuarea motivării deciziei, face inutilă cercetarea criticii privind calitatea de proprietară a pârâtei S.C.”M.”SA asupra imobilului. Reclamanții au declarat recurs împotriva deciziei nr. 96/A din 26 octombrie 2000 a Curții de Apel Galați, cerând casarea ei și a hotărârii primei instanțe și în fond admiterea acțiunii lor așa cum a fost formulată.

Actele dosarului, arată recurenții, dovedesc temeinicia acțiunii introduse, imobilul a aparținut prin cumpărare autorului lor D.G., a fost naționalizat deși ocupația de muncitor agricol îl exonera de la aplicarea prevederilor Decretului nr.92/1950, iar adeverințele emise de autoritățile locale confirmă calitatea lui de muncitor agricol. Recursul declarat de reclamanți este fondat. Imobilul pretins de recurenți a fost dobândit de D.G.prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu M.D.la 3 aprilie 1945, transcris, act în care cumpărătorul figura ca podgorean. Adeverințele eliberate de Primăria Vârteșcoiu atestă faptul că D.G.

era muncitor agricol, avea 3 ha teren arabil și 3,50 ha vie, date extrase din registrul agricol al localității Vârteșcoiu vol. II, iar din evidențele Camerei de comerț și industrie a județului Putna rezultă că el nu apărea cu firmă înscrisă în perioada premergătoare anilor 1949, 1950. Naționalizarea imobilului cumpărat, cu adresa inițială str. I.C.Brătianu nr. 18 (sau 16) Focșani, este dovedită prin anexa la Decretul nr.92/1950, unde la poziția 47 este menționat D.G. cu imobilul din str. Republicii nr. 16. Măsura naționalizării se apreciază ca abuzivă față de ocupația de muncitor agricol a proprietarului și de prevederile art. II ale Decretului nr.92/1950 care exceptau expres de la naționalizare imobilele proprietatea muncitorilor.

Drept urmare, recursul este fondat, urmează a se admite, a se casa decizia atacată precum și sentința pronunțată de tribunal, cu trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, urmând a se compara titlul în temeiul căruia recurenții pretind imobilul și titlul în baza căruia intimatul S.C.”M.”SA posedă imobilul în litigiu, și în urma acestei comparări se va hotărî asupra acțiunii în revendicare introdusă de recurenți, luându-se în examinare și cererea de chemare în garanție formulată de intimata S.C.”M.”SA împotriva intimatei Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții D.I., F.E.și H.C.împotriva deciziei nr. 96 A din 26 octombrie 2000 a Curții de Apel Galați – Secția civilă. Casează decizia atacată precum și sentința civilă nr. 172 din 19 iunie 2000 a Tribunalului Vrancea și trimite cauza aceleiași instanțe de fond pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2003.