ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 639/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 18

septembrie 2001, reclamanta SC B.A. SRL Negrești Oaș a solicitat anularea

deciziei Ministerului Finanțelor Publice nr. 1271 din 23 august 2001 și a

procesului-verbal nr. 507 din 8 iulie 2001, încheiat de organele de control ale

Direcției Controlului Financiar Fiscal Satu Mare și exonerarea de plata sumei

de 6.015.756.112 lei, majorări de întârziere.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a susținut că și-a achitat la timp și integral toate datoriile către

bugetul de stat, fiind astfel beneficiara dispozițiilor O.U.G. nr. 68/1999 și

art. 4 din O.U.G. nr. 163/2000.

Prin sentința civilă nr. 297 din 27

decembrie 2001, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea, a anulat actele

contestate și a exonerat reclamanta de plata majorărilor de întârziere reținute

în sarcina sa. Totodată, instanța a obligat pârâții la 32.033.000 lei,

cheltuieli de judecată către reclamantă.

S-a reținut că la 30 august 1999,

aceasta și-a achitat integral debitele restante la 30 aprilie 1999, precum și

cele aferente perioadei 30 aprilie 1999 – 20 august 1999, astfel încât în mod

nelegal s-a apreciat de către organele de control că nu beneficiază de

dispozițiile O.U.G. nr. 68/1999 și O.U.G. nr. 163/2000, în sensul scutirii de

plata majorărilor de întârziere.

Apreciind această hotărâre, ca

nelegală și netemeinică, Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare, în

nume propriu și în reprezentarea Ministerului Finanțelor, a declarat recurs,

susținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 83 din O.G. nr. 11/1996,

potrivit cu care pe perioada eșalonării sau amânării, se datorează majorările

stabilite și calculate potrivit dispozițiilor legale.

În opinia recurenților, societatea

reclamantă nu a făcut dovada că ar fi achitat majorările datorate conform

prevederilor art. 83 din O.G. nr. 11/1996, nerespectând nici condiția impusă de

Ministerul Finanțelor, prin aprobarea de eșalonare la plata datorată pe

perioada cuprinsă între data aprobării eșalonării și data renunțării la

aprobarea de eșalonare.

Recursul nu este fondat.

Prin procesul-verbal încheiat de organe de control

ale Direcției Controlului Financiar Fiscal Satu Mare, s-a reținut în sarcina

societății B.A. SRL obligația de plată pentru 6.015.756.112 lei, reprezentând:

26.461.038 lei, majorări întârziere aferente T.V.A. pentru perioada 20 ianuarie

– 31 iulie 1999; 26.461.298 lei, majorări întârziere aferente T.V.A., pentru

perioada 1 august – 31 august 1999; 121.647.038 lei, majorări întârziere

aferente impozitului pe profit pentru perioada 20 ianuarie – 31 iulie 1999; 118.462.370

lei, majorări întârziere aferente impozitului pe profit pentru perioada 1

august – 31 august 1999; 952.052.518 lei, majorări întârziere aferente

impozitului pe profit calculate prin procesul-verbal; 36.009.370 lei, majorări

întârziere aferente impozitului pe dividende pentru perioada 20 ianuarie – 30

iulie 1999; 36.009.370 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe

profit pentru perioada 1 august – 31 august 1999; precum și majorări de

întârziere calculate conform art. 83 și 84 din O.G. nr. 11/1996, în sumă de

4.698.653.110 lei.

Organele de control au apreciat că

reclamanta nu poate fi scutită de plata acestor majorări, întrucât nu a achitat

majorările de întârziere prevăzute de art. 83 și 84 din O.G. nr. 11/1996,

privind executarea creanțelor bugetare la debitele cu titlu de T.V.A., impozit

pe profit și impozit pe dividende.

În cauză s-a dispus și efectuat o

expertiză contabilă care prin concluziile sale, necontestate, de altfel, de

pârâți, a stabilit că reclamanta beneficiază de dispozițiile art. 4 din O.U.G.

nr. 68/1999 și ca atare, este exonerată de plata majorărilor calculate pentru

debitele aferente anului 1998, eșalonate de la plată, cu aprobarea Ministerului

Finanțelor.

În temeiul dispozițiilor art. 4 din

O.U.G. nr. 163/2000, aceeași expertiză a stabilit că reclamanta este scutită de

plata majorărilor aferente debitelor anului 1999.

S-a reținut că pentru a beneficia de

prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 68/1999, privind stimularea plății

obligațiilor față de bugetul de stat, reclamanta a solicitat la 10 mai 1999,

retragerea eșalonării la plata aprobată de Ministerul Finanțelor, la 29

ianuarie 1999 cu adresa nr. 440.396.

Conform dispozițiilor legale

menționate, majorările de întârziere se scutesc de la plată dacă debitele

restante la 30 aprilie 1999, se achită până la 31 august 1999.

Or, la 30 august 1999, societatea

reclamantă a virat la buget toate debitele eșalonate la plată, restante la 30

aprilie 1999, constând în impozit pe profit, T.V.A. și impozit pe dividende.

Totodată, au fost achitate toate obligațiile fiscale (impozit pe profit,

T.V.A., impozit pe salarii și accize) datorate pe perioada 30 aprilie – 31

august 1999.

Reținând aceeași situație de fapt,

prin nota de constatare din 7 septembrie 1999, însăși Direcția Generală a

Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Satu Mare, prin inspectorii

săi, a concluzionat că reclamanta beneficiază de scutire de la plata

majorărilor de întârziere aferente debitelor restante la 30 aprilie 1999.

Organele de control au mai reținut

că societatea reclamantă nu beneficiază de dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr.

163/2000, pentru diminuarea arieratelor la bugetul de stat, în sensul că nu

poate fi scutită de plata majorărilor de întârziere, în sumă de 4.698.653.110

lei, aferente T.V.A., în valoare de 1.332.863.783 lei și impozitului pe profit,

în valoare de 1.102.691.826 lei.

Expertiza efectuată în cauză a

stabilit pe baza documentației depuse, că societatea reclamantă a achitat la 30

octombrie 2000, în întregime, debitele restante și cele curente, aferente

perioadei septembrie – noiembrie 2000.

Or, conform dispozițiilor art. 4 din

O.U.G. nr. 163/2000, majorările de întârziere se scutesc de la plată dacă

debitele restante la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, se achită

până la 31 octombrie 2000.

Astfel fiind, în mod corect, s-a

apreciat de către instanța fondului, că reclamanta nu datorează sumele reținute

în sarcina sa fiind beneficiara de drept a dispozițiilor O.U.G. nr. 68/1999 și

O.U.G. nr. 163/2000.

De altfel, prin recursul lor, deși

solicitau casarea hotărârii Curții de Apel Oradea, recurenții nu susțin nici

unul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul

reprezentând în fapt, o reiterare a întâmpinării formulate la fond și nicidecum

o analiză critică a hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Satu Mare, în nume propriu

și în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile

nr. 297/CA/2001 – P din 27 decembrie 2001, a Curții de Apel Oradea, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 februarie 2003.